24. cocon de umbră

24. cocon de umbră străzi sunt cuvintele… răsfirate şoptesc atingând briza îmi vin în minte tot felul… tălpile lipăie pe asfalt mâinile învaţă să mângâie dar oricât aş fi de înalt strivesc încă sânii cu dinţii de lapte… cu mâna la gură mama încremenită şi mută mă mustră dintr-un cocon de umbră (Din antologia în lucru Argintarium doi)