24. cocon de umbră   străzi sunt cuvintele… răsfirate şoptesc atingând briza   îmi vin în minte tot felul…   tălpile lipăie pe asfalt mâinile învaţă să mângâie   dar oricât aş fi de înalt strivesc încă sânii cu dinţii de lapte…   cu mâna la gură mama încremenită şi mută mă mustră dintr-un cocon de umbră   (Din antologia în lucru Argintarium doi)