i, 24 martie 2016
Dineu cu prosti de Francis Veber/Theater Kanton Zürich
Theater Kanton Zurich
Publicat pe 24 mar. 2016
Theater Kanton Zurich a pus in scena,incepand cu data de 10 martie a.c. piesa de mare succes a dramaturgului Frarncis Veber care a avut succes si in Romania sub denumirea "Dineu cu prosti"
Piesa a beneficiat de o transpunere cinematografica cu mare succes la public,primita laudativ de critica de specialitate: Le diner de cons (1998)
Sinopsis Le dîner de cons (1998)
Comediile cu personaje limitate intelectual reprezinta un
generator infailibil de rasete copioase. Acest film, semnat Francis
Veber, ilustreaza prin excelenta reteta acestui stil burlesc.
Thierry Lhermitte il interpreteaza pe rafinatul si, in egala
masura, infatuatul publicist de meserie si farseur prin vocatie
Pierre Brochant. In fiecare joi, la ora cinei, acesta participa
intr-o luxoasa locuinta la un bizar concurs ritualic la care sunt
invitati toti prietenii sai excentrici.
Miza este foarte simpla, cel putin la prima vedere. Cine vine
la cina insotit de cel mai idiot invitat care a calcat vreodata
selecta casa castiga respectul tuturor mesenilor. Pierre da o
lovitura colosala cand isi face aparitia cu Francois Pignon, un tip
total rupt de lumea reala. El va deveni victima nevinovata a
farselor elaborate si cinice ale lui Pierre si ale companionilor
sai. In cele din urma, Francois isi va arata insa calitati pe care
nimeni nu i le banuia...
Horaţiu Mălăele e François. François e artizan de poduri din beţe de chibrit, bărbat părăsit de nevastă şi prost cu spume. Actorul e ca o pastilă efervescentă zvârlită-n apă: aruncat pe scenă, sfârâie. Dacă după o gafă a lui François te aştepţi, din clipă-n clipă, să dea iar cu bâta-n baltă de mama focului, nu te înşeli. O s-o trântească mult, mult mai rău! Până când o să te doară pieptul de atâta râs. Însă pe fundul bălţii în care prostul loveşte, naiv şi sistematic totodată, cu bâta, se ascund profunzimi subtile, pe care bine-ar fi să nu le scapi din vedere. Nu că altminteri Dineul... n-ar fi delicios!
Condeiul lui Francis Veber trebuie că nici n-a scârţâit pe hârtie când a scris Dineu cu proşti: a uns-o de-a dreptul! Pentru că a ieşit o piesă... aproape comestibilă de savuroasă ce e! Consistenţă dramatică. Vivacitate. Alertă. Naturaleţe. Gaguri explozive. Comic jucăuş ca o spirală, scânteietor ca un artificiu. O partitură polifonică sclipitoare, un portativ care curge în cascade de râs. Piesa, scrisă de Veber în 1993, a fost ecranizată în regia autorului, cu titlul Le dîner de cons. Văzut de peste nouă milioane de francezi, filmul i-a atras autorului atât nominalizarea la premiul César pentru cel mai bun regizor, cât şi prestigiosul trofeu la categoria cel mai bun scenariu. În română, textul a fost tradus de Tudor Ţepeneag.
şale. Şi în proiect. Pentru că miercurea asta n-o să mai
fie niciun dineu! Recomandarea doctorului e mai degrabă o poruncă,
iar Pierre, oblojit, îndoit, necăjit, nu poate decât să îl asculte.
Dar ce te faci, că prostul lui de săptămâna aceasta e deja pe drum!
Odată ajuns la reşedinţa editorului, gafele lui François curg
şuvoi, cu inocenţa şi seninătatea autorului lor, provocând cele mai
hilare, spumoase şi tragi-comice încurcături: nevasta pleacă
de-acasă; încercările soţului de a o recupera sunt date de gol faţă
de cel mai mare rival al său (şi presupus amant al delicatei
doamne); amanta beţivă, isterică şi iubitoare de câini e dată în
vileag; portărelul aterizează zgomotos fix în baia unde erau
ascunse obiectele valoroase; se cade, (se) doare, se spumegă, se
suferă, se ţipă, se gafează; se răstoarnă tot, de la vase până la
situaţii, prietenii şi mariaje. Şi se râde cu sughiţuri.
Însă dincolo de tot amuzamentul, în comedie se înfige câte-o suliţă de tragic. În spatele prostului de menajerie de ascund drama, tristeţea. Astfel încât, după ce te-ai zguduit de râs o oră şi jumătate, te trec fiori pe şira spinării când François, care se prinde în final de schemă, rosteşte cu lacrimile-n gât şi cu un tragism de care nu l-ai crede în stare pe un gogoman ca el: "Să vă gândiţi de 1.000 de ori înainte să spuneţi despre cineva că este prost!" Lecţia adevărată o încasează tocmai cei care se credeau geniali: "De două ore primesc palmă după palmă. Aţi reuşit să-i răzbunaţi pe toţi proştii, de la toate dineurile, din toată lumea!" (Pierre Brochand)
Dineul cu proşti se dovedeşte a fi un joc mai periculos decât cel cu focul - e un joc cu sufletele oamenilor. Şi chiar dacă e mult mai interesant, după cum spune Brochand, decât dineurile cu urâte pe care le făcea doctorul în studenţie, cel din urmă are dreptate: "Cu urâtele nu rişti nimic!"
Sursa:Agenda LiterNet
Însă dincolo de tot amuzamentul, în comedie se înfige câte-o suliţă de tragic. În spatele prostului de menajerie de ascund drama, tristeţea. Astfel încât, după ce te-ai zguduit de râs o oră şi jumătate, te trec fiori pe şira spinării când François, care se prinde în final de schemă, rosteşte cu lacrimile-n gât şi cu un tragism de care nu l-ai crede în stare pe un gogoman ca el: "Să vă gândiţi de 1.000 de ori înainte să spuneţi despre cineva că este prost!" Lecţia adevărată o încasează tocmai cei care se credeau geniali: "De două ore primesc palmă după palmă. Aţi reuşit să-i răzbunaţi pe toţi proştii, de la toate dineurile, din toată lumea!" (Pierre Brochand)
Dineul cu proşti se dovedeşte a fi un joc mai periculos decât cel cu focul - e un joc cu sufletele oamenilor. Şi chiar dacă e mult mai interesant, după cum spune Brochand, decât dineurile cu urâte pe care le făcea doctorul în studenţie, cel din urmă are dreptate: "Cu urâtele nu rişti nimic!"
Sursa:Agenda LiterNet
hoinarnet
la 3/24/2016 07:47:00 p.m.
