Ultima brazdă de pământ românesc a fost eliberată de sub
ocupația trupelor nazisto-horthyste odată cu victoriile obținute de
Armata Regală a României în luptele de la Satul Mare și Carei.
Careiul, ultima localitate românească dintre cele cedate prin
Dictatul de la Viena din 1940, a fost eliberat la 25 octombrie 1944
de militarii Armatei Regale a României, militari ce l-au avut la
comandă pe Generalul Gheorghe Avramescu.
Istoricul militar Alesandru Duțu explică de ce ziua de 25
octombrie este importantă în istoria României, evocând mulțumirile
aduse de generali celor care au luptat pentru eliberarea întregului
Ardeal. Pe 25 octombrie este și Ziua Armatei Române.
„25 octombrie 1944. Eliberarea întregului Ardeal!
Generalul Gheorghe Avramescu: ,,Peste veacuri veți fi slăviți,
voi, ofițeri și ostași care ați eliberat Ardealul”.
Eliberarea orașului Carei, la 25 octombrie 1944, a însemnat nu
numai respingerea trupelor germane și ungare dincolo de granița
firească din vestul României, dar și eliberarea întregului Ardeal,
anulându-se astfel, consecințele dictatului de la Viena din 30
august 1940 prin care Ungaria ocupase o bună parte din teritoriul
României.
Momentul a produs mare bucurie în întreaga țară, peste ani (la
1 octombrie 1959, prin Decretul nr. 381) ziua de 25 octombrie
devenind Ziua Armatei române.
Peste mulți alți ani au fost unii care au sondat/dorit
schimbarea acestei zile cu o alta mai însorită, ca și când în
toamna anului 1944 ostașii români ar fi luptat și sacrificat sub
briza mării și razele blânde ale soarelui. Chiar dacă nu au reușit
(deocamdată), ceva tot s-a schimbat în abordările oficiale,
referirile la semnificația Zilei de 25 octombrie 1944 fiind
eliminate aproape în totalitate (să vedem ce va fi anul
acesta).
Alții au spus/și mai spun (este dreptul dânșilor) că generalul
Gheorghe Avramescu a ales deliberat ziua de 25 octombrie pentru
eliberarea Careiului spre a-i oferi un cadou regelui Mihai I cu
ocazia zilei sale de naștere. Ca și când comandantul Armatei 4 ar
fi fost acela, în acel context istoric, ar fi putut decide oprirea
sau declanșarea operațiilor militare sau impune impunea ritmul
acestora și nu mareșalul R.I. Malinovski sau generalul F.F.
Jmacenko cărora le era subordonat.
Chiar dacă unora sau altora nu le mai place ce au consemnat
acum 73 de ani comandanții de mari unități în documentele vremii,
semnificația victoriei românești de atunci rămâne valabilă și
acum.
Generalul Mihai Racoviță, ministrul de Război:
,,După patru ani de cumplită suferință și împilare maghiară
Ardealul a fost eliberat de sub hoardele cotropitoare. Stindardul
libertății și drepturilor noastre nepieritoare îmbracă azi în
sărbătoare orașele și satele pângărite de urgia uzurpatorilor…
Plaiurile și codrii Maramureșului, Țării Oașului și Crișanei vuiesc
iarăși de voioșia libertății câștigate. Românii de pretutindeni, cu
mic cu mare, tresaltă la sunetul trâmbițelor biruitoare. Ardealul
sfânt, leagăn scump al românilor, furat printr-un odios dictat,
oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaților unguri,
pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit azi, prin luptă
dreaptă și jertfă vrednică la patria din care a fost rupt” (ordinul
general nr. 77 din 26 octombrie 1944).
Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4:
,,La chemarea Țării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin
dictatul de la Viena ați răspuns cu însuflețire și credință în
izbânda dreptății poporului român. Tineri și bătrâni ați pornit
spre hotarele sfinte ale patriei și cu piepturile voastre ați făcut
zăgaz neînfricat dușmanului care voia să ajungă la Carpați. Apoi,
alături de marea armată sovietică, ați trecut la atac și după lupte
grele de zi și noapte, fără răgaz, ați înfrânt dârza apărare a
Mureșului! Zdrobit de focul năprasnic al artileriei și de
necontenitele asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump.
Prin ploi, prin noroaie și drumuri desfundate, zi și noapte, ați
luptat cu un dușman dârz și hotărât și l-ați învins. Azi, când
avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârșirea înfrângerii
definitive a dușmanului, gândul meu se îndreaptă către voi cu
dragoste și admirație pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri
veți fi slăviți, voi, ofițeri și ostași care ați eliberat Ardealul.
Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmașii și numele
lor va fi înscris în cartea de aur a poporului nostru. Luând pildă
de la cei care au pus patria mai presus decât viața continuăm
lupta!” (ordinul de zi nr. 292 bis din 29 octombrie 1944).
Generalul Emanoil Leoveanu, comandantul Corpului 6
armată:
,,Tăvălugul de foc dezlănțuit de voi, bravi ostași ai acestui
corp de armată, a pus pe fugă , spre granițe trufia inamicului.
Iureșul vostru nimicitor nu cunoaște stavilă, iar brațul vostru,
brat al dreptății milenare, lovește fără cruțare pe cotropitori.
Pământul Ardealului, frământat de suferința atâtor martiri, udat cu
sângele atâtor eroi, este dezrobit prin brațul vostru eliberator,
iar locurile dragi, sfințite cu jertfa lui Horia, Cloșca și Crișan,
sunt chemate să-și reia viața lor românească, curmată temporar de
dușman… Istoria va înregistra cu admirație capacitatea voastră de
rezistență, dârza și neînduplecata noastră hotărâre de luptă.
Ploile, terenul desfundat, căile de comunicație foarte reduse și
rele, podurile distruse, șoselele minate, nu au fost bariere ale
înaintării voastre, ci îndemnuri pentru a grăbi reînvierea
românească în Ardeal” (ordinul de zi nr. 109 din 25 octombrie
1944).
Generalul Costin Ionașcu, comandantul Diviziei 9
infanterie:
,,Înainte de a vă spune cuvântul meu de profundă mulțumire,
recunoștință pentru mărețele voastre fapte de arme să ne reculegem
gândurile și cu sufletele strânse de durere, dar pline de mândrie,
să îngenunchem la mormintele camarazilor noștri căzuți în lupta
grea și sfântă, presărând cu trupurile lor plaiurile și munții
Ardealului, stropind pământul cu nobilul lor sânge. Un gând de
recunoștință și pentru cei dea acasă, care sunt văduviți de cei
căzuți. Căzuți în lupta sfântă pentru dezrobirea și ființa
neamului, voi ați trecut în legendă… Țara întreagă laudă faptele
voastre. Vă mulțumesc, bravii mei ostași, pentru jertfele voastre
mărețe, pe care le-am urmărit stand în rândurile voastre” (ordinul
de zi nr. 13 din 25 octombrie 1944).”
https://www.activenews.ro
