27. cum înlǎnţuie iedera

cum înlǎnţuie iedera în ploaia verii tânǎru-ţi trup… lup hǎmesit dansam în jur focul simţeam umbra unei rǎni lustruite cu gheaţǎ și dintr-odatǎ m-am împiedicat în marginea ta ceţoasǎ cǎzând fǎrǎ respiraţie între doi bulgǎri de raze din genunchi sângele scurgea nopţi dupǎ nopţi fierbinţi pierdusem dreptul sǎ mǎ dedau visului venise vremea cuviinţei… cu