28 august 2022 Acum o saptamână, pe blog :
uminică, 28 august 2022
Baltagul roman de Mihail Sadoveanu
Acest articol se referă la romanul lui Mihail Sadoveanu. Pentru alte sensuri, vedeți Baltagul.
Baltagul | |
| Coperta ediției a II-a a romanului, publicată în 1941 | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Autor | Mihail Sadoveanu |
| Gen | roman social |
| Ediția originală | |
| Titlu original | Baltagul |
| Limba | română |
| Editură | Editura Cartea Românească din București |
| Țara primei apariții | Regatul României |
| Data primei apariții | noiembrie 1930 |
| Format original | Tipăritură |
| Modifică date / text |
Baltagul este un roman social scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul prezintă călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a întâmplat cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și jefuit.[1]
Sursa principală de inspirație a romancierului a fost balada populară „Miorița”[2][3][4] din care a preluat simbolul, structura epică, conflictul între cei trei ciobani și perseverența femeii care pornește în căutarea ciobanului ucis. Autorul s-a inspirat și din alte două balade populare culese de Vasile Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - din care a preluat exemplul unei curajoase ciobănițe ce pornește în căutarea unei cete de hoți și se răzbună într-un mod năpraznic pe cei care au prădat-o - și „Dolca” - de unde a preluat legătura dintre om și animalul credincios
Baltagul este considerat o monografie a satului tradițional românesc deoarece prezintă aspecte ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă și înmormântare. Datele din roman sunt un prilej pentru autor de a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile populare românești.
Romanul a fost ecranizat într-un film omonim, regizat de Mircea Mureșan după un scenariu propriu.[6] Premiera oficială a filmului a avut loc în octombrie 1969.[7]
Rezumat
Plecat la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru (26 octombrie) pentru a cumpăra niște oi de la niște ciobani de pe Rarău, Nechifor Lipan nu se mai întoarce la casa lui de pe măgura Tarcăului și nu mai dă niciun semn de viață.[8] Soția sa, Vitoria, începe să se neliniștească deoarece oierul nu lipsise niciodată de acasă, în ultimii douăzeci de ani, o perioadă mai mare de douăzeci de zile. El nu se dusese nici la popasul de iarnă al turmelor de oi din satul Cristești (din apropiere de Iași) aflat pe balta Jijiei, unde urma să plătească taxele de pășunat, nutrețul animalelor și simbriile ciobanilor și de unde trebuia apoi să se întoarcă acasă cu fiul său, Gheorghiță. Perioada de întârziere depășește o lună, iar Vitoria visează într-o noapte că Nechifor traversa călare, spre asfințit, o întindere de apă și începe să bănuiască că acesta a murit...citește mai departe
Sursa: Wikipedia