Fostul ministru de externe, Grigore Gafencu, explică de ce „Am pierdut, deci, Basarabia:
1. fiindcă Rusia nu a renunțat niciodată la această provincie și era hotărâtă să se folosească de orice prilej pentru ca, sprijinită pe uriașa ei putere, să ajungă din nou la Dunăre. […]
2. fiindcă oricare ar fi fost politica pe care am fi urmat-o față de Germania, Reich-ul ar fi sacrificat oricând interesele noastre la Dunăre (care sunt și ale sale), pentru a-și acoperi spatele înspre Rusia într-un război european. […]
3. fiindcă Italia, care în timpul din urmă ne făgăduise sprijinul Germaniei în caz de agresiune rusească, a intrat în război însușindu-și toate angajamentele și toate atitudinile Germaniei.
4. Fiindcă singurul nostru sprijin adevărat și real, forța anglo-franceză, s-a prăbușit.
GALERIE FOTO. 28 iunie 1940 – PIERDEREA Basarabiei și a Bucovinei de Nord, ÎN IMAGINI
Sunt unii care se miră că ziua de 27 iunie ne-a găsit singuri. Ei uită că cu puține zile înainte s-a cufundat o lume întreagă. Am fost singuri fiindcă cei care ar fi putut să ne sprijine nu aveau interesul să o facă (orice am fi dres acum sau înainte), și fiindcă cei care ne-au sprijinit întotdeauna nu mai erau în viață.”
Toate acestea s-au produs fără ca România să tragă măcar un singur foc de armă. Nici măcar în răspunsul adresat notelor ultimative sovietice nu a existat cea mai mică opunere.
Despre cum a luat URSS și Bucovina, aflăm din cartea lui Molotov, ministrul sovietic de externe, „Molotov remembers. Inside Kremlin Politics( Amintirile lui Molotov. În interiorul politicilor Kremlinului).
„Nu cunoșteam bine geografia la data vizitei lui Ribbentrop. Nu știam geografia granițelor dintre Rusia, Germania și Austro-Ungaria. Am cerut să trasăm granițele în așa fel încât orașul Cernăuți să ne aparțină nouă. Germanii mi-au spus: «Dar voi n-ați avut niciodată Cernăuțiul, el a aparținut întotdeauna Austriei. Cum puteți să-l cereți?», «Ucrainienii îl cer! Sunt ucrainieni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta!», «Dar Cernăuți n-a fost niciodată oraș rusesc, a fost întotdeauna parte a Austriei și apoi a României!», a răspuns Friederich von der Schulenburg, ambasadorul german la Moscova. «Da, dar ucrainienii trebuie să se unească!», «Nu sunt mulți ucrainieni acolo… Hai să nu discutăm chestiunea asta!», «Trebuie sa luăm o decizie. Ucrainienii sunt acum în ambele părți, în Ucraina Trans-Carpatică și în partea de est; toată asta aparține Ucrainei și dumneavoastră vreți să păstrați o bucată în afara ei? Imposibil. Cum se poate asta?», «Cum se cheamă asta… Bukovina». Schulenburg s-a foit în fotoliu, a oftat și apoi a zis: «Voi raporta guvernului meu». A raportat și Hitler a acceptat”(pag. 11).
Din categoria:Politica
