Crime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici: Atrocitățile comise asupra populației și armatei române în 1940 de către minoritarii din Basarabia și Bucovina de Nord. Documente OFICIALE ale statului român
SURSA FOTO: Daniel Siegfriedsohn. Moment de reculegere lângă trupurile unor soldați români mutilați și uciși de bolșevici.
După cum se știe pe 28 iunie 1940, administrația și Armata Română au fost nevoite să se retragă din Basarabia și Bucovina de Nord, după ce Regele Carol al II-lea a acceptat ultimatumul sovietic.
Începând de la orele 14:00 ale fatidicei zile de 28 iunie, românii au avut doar patru (4) zile pentru a se retrage, cu tot ce puteau duce, din teritoriile Basarabiei și Bucovinei de Nord. În timpul acestei retrageri umilitoare, s-au petrecut fapte reprobabile ale ocupanților, atât din partea forțelor regulate sovietice, dar și din partea unor cetățeni, locuitori ai României, dar susținători ai comunismului și ai Sovietelor. Dacă despre comportamentul barbar al trupelor sovietice se cunosc destul de multe ( un raport al Serviciului Secret de Informații pe acest subiect este disponibil pe pagina istoricului George Damian), prea puține se cunosc despre gesturile la care s-au dedat unii dintre civili.
În acest sens, redăm documente oficiale ale autorităților statului român (rapoarte, telegrame, mesaje) despre aceste fapte inumane, așa cum apar ele în volumul „Armata, Mareșalul și evreii”, de Alex Mihai Stoenescu, ediția a II-a, editura RAO, 2010. Menționăm – asemeni istoricului citat -, că publicarea acestor documente nu se face pentru a stârni resentimente sau vinovății, ci pentru a face puțină lumină asupra unor evenimente ajunse sub formă de zvon sau propagandă. Textul care urmează îi aparține autorului volumului „Armata, Mareșalul și evreii”, lăsând grafia în felul în care a redat-o autorul. Mențiunea noastră apare în paranteze, în dreptul paginii din carte unde se găsesc documentele respective):
Volumul „Armata, Mareșalul și Evreii” este disponibil pe Librărie.net la un preț excepțional de doar 17.99 lei!
Raport informativ telefonic, nr. 137/55 – l.Vn. 40
-ȘTEFĂNEȘTl: „Din Glodeni și pînă la Braniștea nu s-au văzut trupe
sovietice. Acestea au fost raportate de plutonierul de jandarmi
Baciu, de la Postul de jandarmi Sofia (Basarabia), ce a fost
dezarmat de miliția civilă sovietică din Glodeni (evrei). La ora 16
s-a întrunit în satul Braniștea comisia noastră și cea sovietică,
pentru a discuta diverse chestiuni în legătură cu trecerea
refugiaților din Basarabia și România, precum și a militarilor care
înunele puncte sînt opriți, iar în altele dezarmați, atît de
populația jidănească, cît și de armata sovietică” (Sursa: Arh. M.
Ap. N., fond Marele Stat Major, dosar nr. 155, f. 40 – pagina 116
în volum);
Buletin contrainformativ, nr. 336/30 iunie 1940, alin. b: ,,în
localitatea Ungheni-Iași, au sosit 20 de tancuri sovietice. La
apariția lor comuniștii din oraș, în majoritateevrei, au manifestat
ostil contra României, dedîndu-se la acte de violența față de
armată. S-au tras focuri de armăși sînt cîtiva morți și răniți”.
(Sursa: Ibidem, f. 46 – pagina 116, 117 în volum);
Telegrama GRANIȚA, nr. 21 339/20.VI.1940:, .Populația
evreiască din Tîrgu Ungheni a fost foarte ostilă, atacînd chiar
soldați care au făcut uz de armă” ( Sursa: Ibidem, f. 49 – pagina
117 în volum);
Telegrama TEI, nr. 13 845 din 1. VII.1940, către Marele Stat
Major:
[…] 12) în toate satele s-au arborat steaguri roșii, și în
special evreii.13) Populația și în special evreii s-au înarmat cu
armament luat de la unitățile noastre”.( Sursa: Ibidem, f. 66 –
pagina 117 în volum);
Telegrama GRANIȚA – 140, nr. 13 919 din 2.VII.l940:
[…] 4) Populația, în special evreii din Basarabia, continuă a
ataca fracțiuni izolate la adăpostul trupelor rusești. […]
7) În general, armata și populația evacuată din Basarabia își
manifestă revolta contra evreilor. Nu sînt excluse manifestări
antisemite mai grave din partea armatei”. (Sursa: Ibidem, f. 75 –
pagina 117 în volum);
Nota nr. 13 968/3.VII.l940, Statul Major al
grănicerilor:
[…] 3) Parte din tancurile sovietice – care în majoritate nu
au respectat ordinul de ocupare – au devansat trupele noastre în
retragere, folosind tancuirile ca mijloc de transport de arme
pentru înarmarea populației ucrainene.
Aceștia, înarmați, s-au dedat la atacarea convoaielor noastre,
omorînd și jefuind soldati care treceau izolati. […] Întreaga avere
a subunităților a fost jefuită fie de trupele sovietice, fie de
populația ucraineană sau bandele de comuniști […] Puținul ce putuse
fi salvat a fost prădat în timpul retragerii, fie de soldati
sovietici, fie de populația comunistă”. (Sursa: Ibidem, f. 107, 108
– pagina 118 în volum);
Declarația lui Mîrza loan – mecanic la Depoul Iași:
Au mai ținut discursuri încă doi evrei, dintre care discursuri
afirmînd cum că românii sînt niște hoti și pungași […] și ar trebui
ca sovietele să ia măsuri și în timp de 5 zile să ajungă la
București, pentru că românul nu merită altceva decît distrus”. În
aceeași declarație se consemnează atacarea de către evrei a unor
biserici românești din Ungheni: „La intrarea pe poartă în biserică,
este arborat steagul sovietic; pe data de 5. VII, cînd afost
defilarea, toți jidanii s-au dus la biserică, spărgînd lacătul
pentru a intra în biserică și a devasta icoane […]”(Sursa: Ibidem,
fondul Corp 4 Armată, dosar nr.67, f.332, 333 – pagina 118 în
volum)
Nota informativă, nr. l 454/5 iulie 1940 (original scris de
mină): „Sîntem informați de către numita Măria Sechelarie –
originară din Tîrgu Neamț -, fostă angajată în ultimul timpla
restaurantul Suiuz din Chișinău, că în ziua de 28 iunie 1940 – pe
cînd se afla în tramvai – a fost martoră oculară, cînd un grup de
evrei-comuniști din Chișinău au împușcat în plin centru al orașului
un număr de patru ofițeri de politie români – recunoscuți de
numita, precum și un căpitan din Armata română, în prezent, Maria
Sechelarie se află în cercetarea Biroului de Siguranță de pe lîngâ
Chestura Politiei Iași” (Sursa: Ibidem, f.310 – pagina 118 – 119 în
volum)
Cea mai amplă și exactă analiză asupra comportamentului agresiv al unor elemente din minoritatea evreiască o prezintă raportul Biroului 2 din 3 iunie 1940, nr. 14 033. Acest document a fost întocmit pe principii profesionale, în baza culegerii, analizei și verificării informațiilor conținute. Au intrat în calcul sursele directe aleserviciului militar secret și surse credibile din rîndul colaboratorilor (între care s-au aflat și evrei loiali), constatări la fața locului ale agenților militari sub acoperire, precum și selecția cantității mari de rapoarte provenite de la unitățile atacate. Raportul lasă foarte puține locuri de interpretare:
SECRET BIROUL 2 22 iulie 1940
Arhiva Marelui Stat Major
Înreg.Nr.14033
Anul ’40, luna VII, ziua 3
I. ACȚIUNEA EVREIASCĂ
1. EVREII DIN BASARABIA ȘI BUCOVINA, ÎN TIMPUL EVACUĂRII
1. Comitete revoluționare
– La Cernăuți comisar al poporului este actualmente evreul
Sale Briill de profesiune fotograf, primar este evreul Glaubach,
ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu, Meer
sau Beer.- La Chișinău sovietul comunal este condus de avocatul
evreu Steinberg, originar din Huși. — La Chilia Nouă s-a format un
comitet local condus de evreul Dr. Rabinovici, medic primar al
orașului.- Foștii gazetari evrei de la „Adevărul” și „Dimineața”,
anume Teziman și Cîndea au căpătat funcțiuni importante în
Basarabia- La Soroca, conducătorul acțiunii teroriste a fost evreul
Leizer Ghinsberg, gardian public la poliția locală.
2. Atentate și asasinări
– Bandele evreo-comuniste din Chișinău au jefuit pe refugiații
care nu aveau posibilitatea să se apere. — In diferite gări, evreii
comuniști, în grupuri cu drapele roșii, încercau să facă presiuni
pentru a determina pecălători să coboare, în unele cazuri au cedat,
numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.
– La Chișinău, o bandă de comuniști evrei a încercat să
linșeze pe studenții teologi, care au scăpat numai datorită
intervenției unui detașament de jandarmi ce a făcut uz de
arme.
– Inspectorul financiar Preoțescu și fostul inspector
financiar, pensionar, Pădureanu din Chișinău au fost
împușcați.
– La Chișinău, listele de executări au fost întocmite de
intelectualii comuniști evrei, avocat Carol Steinberg, avocata Etea
Dinor și Dr. Derevici.
– La Chișinău, avocatul evreu Stemberg în fruntea unui grup a
aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.
– Perceptorul și notarul din comuna Ceadar-Lung (Tighina) au
fost omorîti.
– Preotul Dujacovschi din Tighina.
– Șeful postului de jandarmi din Abaclia (Tighina) a fost
împușcat de trei evrei.
– Perceptorul și agentul de percepție din comuna Calaglia
(Cahul) au fost reținuți timp de 9 ore și condamnați la moarte, dar
au reușit să fugă.
– Comisarul ajutor Cheia Grigore de la poliția Vîlcov, sînt
indicatiuni că a fost omorît.
– În comunele din județul Cetatea Albă locuite și de bulgari,
aceștia au făcut cauză comună cu comuniștii evrei, prilejuind
incidente sîngeroase. În Cazaclia și Ceadarlunga au fost omorîti
notari, preoti și polițiști.
– La Reni au fost incidente grave între evreii care
împușcaseră 2 marinari români și autoritățile militare românești.
Evreii purtau brasarde roșii. Au fost împușcați 15-20 teroriști
evrei comuniști.
– În județul Cetatea Albă bandele comuniste evreiești au
schingiuit preoți, le-au ars bărbile cu țigări, au devastat
bisericile.
– La Cernăuți, un grup de evrei a asaltat și lovit cu pietre
două autocare în care se aflau soldați; evreii au cedat numai cînd
aceștia au făcut uz de arme. Față de toate aceste orori comise
exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adîncă indignare
a populației românești, care în unele cazuri nu-și poate stâpîni
sentimentul de revoltă.
Astfel, în ziua de l iulie a.c. la ora 18.35 din trenul
personal Teiuș-Arad, în care se aflau un mare număr de soldați și
ofițeri ce veneau dinspre Cernăuți, au fost aruncați din tren în
timpul mersului, între gările Teiuș-Albalulia, trei evrei care
călătoreau în acest tren, dintre care unul din cauza rănilor
primite în timpul busculadei și din cauza căderii din tren,
probabil că a murit. Pînă în prezent nu s-a putut încă
verifica.Militarii sus-menționați erau foarte revoltați contra
evreilor, fiind hotărîți a linșa orice evreu ar întîlni în cale,
întrucît asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofițerilor și
soldaților români pe linia Cernăuți-Dornești, cu care ocazie se
afirmă că ar fi fost omorît un ofițer superior și răniți mai mulți
ofițeri și soldați români.Tot în ziua de l iulie a.c. la ora 18.30
la Bîrlad un grup de militari a împușcat mortal pe evreul Poise
Leib Goldstein, comerciant din acel oraș. Numitul a fost
transportat la spitalul local în stare de comă.
3. Propaganda antinațională
Încă înainte de retragerea autorităților românești s-au
constituit de către evreii comuniști locali comitete orășenești,
care, pe lîngă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice
cu flori și pavoazări de drapele roșii,s-au dedat la manifestațiuni
ostile împotriva autorităților în retragere, patronînd și îndemnînd
în același timp acțiunea teroristă.Conform instrucțiunilor acestor
comitete, imediat ce s-a aflat de hotarîrea Consiliului de Coroană,
evreii au înlocuit în grabă firmele românești cu altele rusești.Cu
ocazia trecerii trupelor române prin sate, orașe și gări, evreii
manifestau ostil în unele cazuri, aruncînd cu pietre. În exodul
lor, refugiații au avut de întîmpinat vexațiuni, umilinti și
lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă morți,
numai datorită comuniștilor evrei, care, în afară de acestea, i-au
devalizat de puținele lucruri cu care mai scăpaseră. Pe de altă
parte, pentru a împiedica retragerea populației românești, evreii
distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele
cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pentru a
provoca deraieri.
Înșiși copiii evrei, dintre unii chiar străjeri, așteptau în
gări trenurile refugiaților pentru a-i injuria și a le arunca cu
pietre și orice obiecte ce le cădeau la îndemînă, creînd o impresie
dintre cele mai oribile.De asemeni, refugiații basarabeni
comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se
retrag în interiorul țării sosesc grupuri de tineri evrei originari
din Basarabia. Acești tineri evrei au fost observați de refugiații
români că au o atitudine de veselie și satisfacție, ceea ce nu ar
cadra cu situația celui ce își părăsește avutul, cît de modest. De
asemeni, refugiații români afirmă a fi observat la acești tineri
evrei că posedă valută forte, dolari și lire sterline, care nu ar
putea fi justificată nici de ocupațiile și nici de veniturile lor
normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal,
cînd nevoile și le-ar putea satisface prin lei. Considerînd și
faptul că, actualmente, mișcarea populației evreiești basarabene
este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei
provincii, cercurile menționate formulează presupunerea că acești
tineri basarabeni au de îndeplinit în țara noastră misiuni contra
ordinei publice și siguranței Statului.
II. EVREII DIN RESTUL ȚĂRII
Comunicarea vestei acceptării notei ultimative sovietice a
avut ca efect brusca schimbare de atitudine întotalitatea
cercurilor evreiești.Părăsind teama și atitudinea de rezervă
manifestată pînă atunci, datorită măsurilor cu caracter naționalist
luate în cadrul noii organizații politice de Stat, aceste cercuri
au adoptat spontan o atitudine de accentuată veselie,manifestată
îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi
și în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfășurare,
din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa țării
noastre, a conducătorilor Statului, a armatei și a tot ce este
românesc și în același timp o vie simpatie pentru acțiunea
Sovietelor, precum și atitudini sfidătoare adoptate față de
cetățenii români.
Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări,
exprimînd neîndoios brusca dar puțin justificatasimpatie a evreilor
față de comunism, Soviete și Armata Roșie.Astfel, cu acest trist
prilej, în toate casele evreiești, avînd aparate de radio-recepție
s-au ascultat posturile emițătoare sovietice, neomițîndu-se să se
deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul cînd acestea
transmiteau„Internaționala”, care apoi a fost cu insistență
îngînată de către ascultători.S-a încercat apoi răspîndirea
discretă a fotografiilor lui Stalin și a celorlalți conducători
sovietici, precum și confecționarea de steaguri roșii.Cu prilejul
ultimelor examene, studenții evrei de la Politehnică au devenit
provocatori față de colegii lor creștini.Tuturor acestora li s-a
adăugat o întreagă serie de zvonuri colportate cu insistență în
toate straturile sociale, dupăcare se încerca să se arate că
acțiunea Sovietelor nu este limitată și că, în scurt timp, Armata
Roșie, depășind limitele indicate, va ocupa diverse regiuni din
țară.în acest sens, evreii cunoscuți ca avînd legături cu mișcarea
comunistă, discută că tendința reală a Uniunii Sovietice este de a
extinde revoluția în primul rînd în Balcani, unde cadrele sînt
pregătite dinainte și unde se așteptau numai prilejurile.
Ocuparea Basarabiei și nordului Bucovinei – discută cercurile
comuniștilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea
planului sovietic, care actualmente urmărește cu perseverență să
exploateze orice eveniment și prin zvonuri abil lansate sau prin
deformarea realităților să creeze o stare generalizată de
nemulțumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o
intervenție a armatelor roșii în țara noastră, care să sprijine și
să fie paralelă cu declanșarea revoluției comuniste în România.Ca
și la București, în provincie și îndeosebi la Timișoara, populația
evreiască locală, la aflarea vestei, și-a manifestat satisfacția
prin aceleași gesturi și manifestări.După râspîndirea însă în
opinia publică a știrilor privind jaful și acțiunea teroristă
întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile
ocupate, veselia ce cuprinsese cercurile semite din Capitală și
provincie dispărînd, a făcut loc unei acute îngrijorări față de
perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a
se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat
coreligionarii lor din Basarabia și Bucovina.
Sesizînd indignarea ce a cuprins întreaga suflare românească
la aflarea celor petrecute în Basarabia și Bucovina,conducătorii
evreimii, în frunte cu Dr. Filderman și Șef Rabinul Alexandru
Safran au recomandat expres coreligionarilor lor, prin intermediul
comunităților, să se abtină de la orice manifestare ce ar putea
crea incidente cu populația românească.S-a insistat în acest sens
asupra necesității ca evreii să se abțină în timpul liber de a
circula pe străzi și, stînd în case, să evite orice contact cu
populația autohtonă. Urmînd sfaturile primite, evreii s-au menținut
(reținut -n.m.) în ultimele două zile de la orice manifestatii
publice, luînd în același timp măsuri pentru a evita sau a reduce
din efectele unor eventuale devastări.în acest sens, evreii, atît
cei din Capitală, cît și cei din provincie, s-au retras din timp în
cadrul cercurilor lor,negustorii și-au închis magazinele, stingînd
luminile și trăgînd obloanele, iar diversele instituții și-au
întărit paza prin posturi de alarmă și grupe de tineri
sioniști.
Răspîndindu-se știrea că autoritățile române ar studia
modalitatea întreprinderii unui recensămînt al evreilor originari
din Basarabia și Bucovina, aflați în alte provincii, în vederea
expedierii lor în localitățile de origină, ceivizați și-au făcut
pregătirile de plecare, lichidîndu-și în grabă întreprinderile, și,
în numeroase cazuri, părăsind singuri localitățile unde își aveau
sediul pentru a se duce în provinciile ocupate.Teama de eventuale
represiuni, precum și propaganda, întreprinsă de evreii basarabeni
de a imita gestul lor, au creat, îndeosebi în rindurile evreilor
apartinînd micii burghezii, un pronunțat curent de emigrare în
provinciile ocupate.Această acțiune își găsește în plus aprobarea
unora dintre cercurile conducătoare evreiești în frunte cu
Dr.Filderman, Șef Rabinul Dr. Safran și scriitorul Horia Carp, care
întrevăd astfel posibilitatea descongestionării teritoriului țării
noastre de un important număr de evrei, ceea ce speră să aducă,
într-o oarecare măsură, o ameliorare, cel putin temporară a
problemei evreiești din România.
În schimb se constată opoziția manifestată de către cercurile
evreiești sioniste socialiste, care militează pentru emigrarea
evreilor în Palestina.Deși cuprinși de panică, o bună parte de
evrei continuă să păstreze, fără a-și exterioriza însă prea mult
sentimentele, o atitudine ostilă țării noastre, manifestată
îndeosebi prin lansarea de zvonuri privind o eventuală agravare a
actualei situații a țării noastre, precum și în viata economică,
printr-o categorică abținere de la îndeplinirea oricăror operațiuni
comerciale și de credit. In afară de acestea, se constată că evreii
au refuzat în ultimele zile de a-și achita obligațiunile ce au față
de fisc, încercînd prin aceasta să creeze dificultăți Statului după
sistemul practicat în timpul guvernării Goga-Cuza. Excepție făcînd
de la atitudinea generală manifestată de evrei în actualele
împrejurări, membrii cercului„Mutualitatea”, cu sediul în str.
Spătarului, nr. 15, critică cu asprime acțiunea teroristă
întreprinsă de coreligionarii lor în Basarabia și sînt deciși să
participe cu maximum de mijloace la acțiunea de ajutorare a
refugiaților. Explicația acestei atitudini constă în aceea că
membru acestui cerc sînt în majoritate bine situați materialicește
și în totalitatea lor se recrutează dintre evreii refugiați în
U.R.S.S. care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului
bolșevic în acest stat.
III .TRECEREA ÎN TERITORIUL OCUPAT DE SOVIETE
Acțiunea trupelor sovietice în Basarabia și Bucovina a avut ca
urmare o emigrare a numeroși evrei basarabenidin Capitală către
aceste provincii.Se constată că totalitatea celor ce pregătesc
plecarea din Capitală se recrutează din meseriași, mici
comercianți,misiti și unii studenți, lipsiți în general de o
situație materială mai bună.De asemeni, încearcă să părăsească țara
și o serie de liber profesioniști, intelectuali, majoritatea dintre
aceia care au fost excluși de la exercitarea profesiunilor lor din
diverse motive sau care au fost decăzuți din drepturile de
cetățenie. Motivul care îi determină pe acești evrei să părăsească
țara noastră îl constituie în majoritatea cazurilor credința abil
susținută de propaganda comunistă că sub regimul sovietic vor reuși
să-și creeze situații mai înfloritoare decît cele avute în România,
nemaifiind totodată nici obiectul presupuselor represiuni
antisemite.
Tendința de emigrare a acestor evrei, în general încurajată de
către coreligionarii lor originari din Basarabia, este însă în
parte combătută de către evreii originari din Vechiul Regat, ca și
de cei bine situați materialicește, care speră încă într-o
ameliorare a situației lor în țara noastră. În general, cadența
trecerilor în Basarabia este în medie de aproximativ 10 000
persoane pe zi.Printre cei cari și-au manifestat intenția de a
trece în Basarabia sînt și următorii:Zimcenko – București, Cal.
Moșilor 130 (la general medic Marosin);S. Fomagi – Galați, str.
Egalității 11;Horovici – Galati, str. Pas. Mercur (la lunius
Jean).De asemenea Kratzman Raia, dactilografă la biroul de presă
Luvru din Capitală, reprezentantul sovietic din țara noastră al
publicatiunilor, domiciliată în București, str. Poenaru Bordea 18,
și-a manifestat intenția de a pleca la Cetatea Albă, unde își are
părinții. De la Biroul Luvru a mai plecat în Basarabia, de unde
este originară, și funcționara Steinberg D. Fania.(După toate
probabilitățile, această lista cuprinde persoane aflate sub
contract informativ cu Biroul 2, de aceea sînt
nominalizate)
Printre cei cari au trecut în Basarabia este fostul senator
evreu din Tighina Moise Zipstein, care în ultimul timp domicilia în
Capitală, unde conducea o tipografie.De asemenea, se înregistrează
plecarea din București spre Basarabia și Bucovina a unui număr de
70-80 studenți evrei de la Căminul Studenților Evrei Schuller din
Capitală, cunoscut focar de propagandă comunistă.Este de relevat că
față de eventualitatea de a rămîne lipsit de cadre, care în bună
parte și peste aproape tot cuprinsul țării se recrutează din evrei
basarabeni, Partidul Comunist din România a dat ordine severe în
sensul ca membrii care, fără autorizația conducerii partidului, vor
părăsi localitățile unde au însărcinări, vor fi socotiți trădători”
(Sursa: Arh. MAPN, fond Marele Stat Major, Secția 2, dosar nr.155,
f 162-172 – paginile 119 – 129 din volum).
Acest document important este completat și confirmat de unele
documente găsite în Arhivele Speciale de la Moscova de o echipă de
istorici români.
Alte mărturii:
Raportul contrainformativ nr. l 764 al locotenent-colonelu-lui
Ion Palade, expediat la 30 iunie 1940 Secției aIl-a a Marelui Stat
Major:
„1. Orașul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineața
zilei.
2. Batalionul 2/Regimentul 39 infanterie a fost dezarmat în
gara Bălți de trupe sovietice, în ziua de 29. VI.Soldații evrei și
basarabeni opriți. Unii ofițeri degradați. Maiorul Voicescu
Constantin, comandantul Batalionului, prins de ruși în împrejurări
necunoscute. Populația evreiască a ajutat la dezarmare.
3. Întreg personalul C.F.R. din stația Drochia (exclusiv) și
Bălți a derutat trupele din trenuri colportînd știri false despre
distrugerea podurilor de la Ungheni. Șeful gării Bălți, Dumitrescu
(refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs
ofițerilor, fiind inexistent.
4. Evreii din Soroca înarmați au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R., împiedicînd evacuarea funcționarilor și a familiilor militarilor.
4. Evreii din Soroca înarmați au atacat camioanele destinate evacuării strînse de C.F.R., împiedicînd evacuarea funcționarilor și a familiilor militarilor.
5. La Soroca a fost împușcat comisarul Murafa de către
avocatul evreu Flecsor. De asemenea, administratorul financiar
Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.R.
Căpitanul Buruiană s-a spînzurat.6. Comitetul terorist din Soroca
este format din avocații Flecsor și Pisarevschi, Brazuli etc.
7. Nu s-a reluat circulația între Pîrlita și Ungheni
întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară.
8. Înainte de retragerea trupelor din Bălți numeroase avioane
făceau evoluții lansînd manifeste și foi din ziarul«Libertatea» cu
conținut comunist
9. Ciocniri între populația evreiască și refugiați și trupe au
avut loc la Ungheni în cursul nopții; sînt și victime.Au fost
reținuți de ruși șeful stației C.F.R., șeful gării Ungheni etc.,
precum și ofițeri.
10. În gara Iași se găsesc mulți evrei care vor să se
refugieze în Basarabia.
11. în orașul Iași populația evreiască, în majoritate simpatizantă comunistă, arată pe față bucuria vecinătății rușilor pe Prut și are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulțumește și îngrijorează populația românească,care vede o agravare a situației în viitor. Pentru menținerea ordinii este necesar a se da în Iași o trupă activă, întrucît elemente aflate la P.S. (partea sedentară) nu sînt în măsură a face față nevoilor. Pînă în prezent nu s-au luat măsurile dictate de starea demobilizare în ceea ce privește paza orașului. Eventualitatea unor manifestări comuniste impune măsuri de siguranță urgente.
Șeful Biroului Statistic Militar Iași
(ss) Lt. col. I. Palade”
(Sursa: Gheorghe Buzatu, Așa a început holocaustul împotriva
poporului român, București, Majadahonda, 1995, p. 31 – pagina 129
-131 în volum)
Telegrama nr. l 767 din 30 iunie 1940, orele 21.30, a
aceluiași Ion Palade către Marele Stat Major și care,suplimentar la
cele raportate în aceeași zi prin nr. l 759 și l 764, adăuga:„
[…]
3) Populația evreiască de pretutindeni a avut b atitudine
ostilă și de sfidare, batjocorind pe funcționari, asasinînd pe unii
din ei, furînd tezaurul instituțiilor statului etc. și dedîndu-se
la cele mai neașteptate nereguli,unii funcționari basarabeni avînd
o atitudine asemănătoare. Astfel, în afară de cele raportate: s-a
atacat camionul cu tezaurul administrației Soroca, furîndu-se circa
157 milioane lei și asasinîndu-se administratorul financiar.
Ofițerul ce-l întovărășea și unsubofițer, cei neasasinați, au fost
degradați și batjocoriți. Avocatul Michael Flecsor din Soroca,
conducînd bandele de evrei, a ocupat poliția și primăria, unde au
făcut percheziții. Tot el a asasinat în fața statuii Generalului
Poetaș pe avocatul Murata și Eustatie Gabriel. La Prefectura de
județ în asistența trupelor sovieticeau luat cuvîntul instituitorul
Gh. Lupașcu, fost prefect, deputat și membru în Sfatul orășenesc
F.R.N. Asemenea,Petre Sfecla, președintele F.R.N. din Soroca,
împreună cu instituitorii Anop Alexandru și Cutubar Ion, au ieșit
cu drapelul roșu în întîmpinarea trupelor roșii, arborînd un steag
sovietic la casa corpului didactic. Petre Hritzcu,fost președinte
F.R.N., Alex. Anop, inspector școlar, și Toader Rusnac, secretar
F.R.N., nu au voit să se refugieze. Impiegații de mișcare din
stația Lipnic au primit trupele sovietice cu drapele roșii. Evreii
din Chișinău au arborat drapele roșii, manifestînd pe stradă și
barînd străzile spre gară pentru a nu permitere fugierea
funcționarilor români; au ocupat de asemenea localurile
instituțiunilor, comisarii Pascal Nicolae,Mateescu Constantin,
Severin și Stol au fost executați de evrei în strada.4) Populația
refugiată din Basarabia manifestă o adîncă deznădejde pentru
pierderea unor membri de familie și aavutului lor; mai există
refugiați năcăjiți […] (Sursa: Ibidem, pagina 33 – în volum,
paginile 131-132).
Acest document pune în evidență și adeziunea unor români la
invazia sovietică, dar prezența lor în aceste situații este
episodică. Trebuie totuși remarcat că au existat destui români
-numiți în documentele epocii „renegați” -care aderaseră la
comunism din diferite motive și au fost parte a agresiunii. Fie că
erau din rindul celor „pedepsiți” în Basarabia, fie că au
îmbrățișat din convingere ideile comuniste, acești români au fost
la fel de violenți ca și bandele organizate de evrei.în unele
localități din Basarabia și nordul Bucovinei, bande înarmate de
evrei au comis crime împotriva militarilor și funcționarilor
români, unele cazuri luînd aspecte bestiale.
.„În Cernăuți, astfel de elemente au împușcat preotul
bisericii catolice și cîțiva gardieni de la penitenciar. Totaici
«un grup de evrei între 15 și 16 ani – după cum mărturisea mai
tîrziu un martor ocular al tragicelor evenimente, Minai Podleșiu
din comuna Carapciu, județul Storojineț – au comis acte de
barbarie, dezarmînd pe soldații români, pe ofițeri și pe polițist,
înfingînd baionetele asupra lor», în Soroca bande
comunisto-evreiești conduse de avocatul Michael Flexer, după ce au
ocupat clădirea primăriei și a poliției, au asasinat în fața
statuii generalului Poetaș pe comisarul Murata și ajutorul său
Eustatiu Gabriel.”(Sursa: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op.cit.
p.56 – asupra acestei informații există dubii întemeiate – în volum
pagina 133);
Într-un raport informativ al Secției a II-a din 7 iulie 1940,
întocmit pe baza concentrării informațiilor de la trupe și
refugiați la Marele Stat Major, se dau amănunte asupra unui
incident incalificabil petrecut în capitala Basarabiei: „La
Chișinău, 400-500 evrei comuniști constituiți în bandă, înarmați
unii cu puști și revolvere, iar alții cu pietre și bastoane, au
cerut directorului loneț, medicul spitalului de copii, ca imediat
clădirea acestuia săle fie predată. La încercarea medicului de a
calma spiritele l-au împușcat, după care au năvălit în spital
devastîndu-l complet, iar pe copiii aflați internați, omorîndu-i și
aruncîndu-i afară pe geamuri”. (Sursa: Arh. MAp.N., fond Marele
Stat Major, Secția 2, dosar nr. 941, f. 559- în volum la pagina
133);
În raportul comandantului cavaleriei Corpului 3 armată se preciza:, Am avut ciocniri cu trupe motorizate sovietice și cu bande jidănești. în regiunea Călărași, jud. Lâpușna. Am pierderi în ofițeri, subofițeri, trupă și mult material” (Sursa: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op.cit , p.60 – în volum la pagina 133);
Ciocniri între trupele române și populația evreiască ce voia
să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc șila Ungheni,
soldate cu morți și răniți.(Sursa: Ibidem, p.61 – în volum la
pagina 134).
„La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din
cadrul Armatei a 4-a și a 3-a române au dezertat cu armamentul și
muniția din dotare. Ulterior, aceștia au fost organizați în bande
înarmate și au acționat împotriva fostelor unități.” ( Sursa:
Ibidem – în volum la pagina 134). Informația este importantă pentru
„cazul Dorohoi” – n.AM Stoenescu.
„Un alt soldat român bolnav, transportat într-o căruță, a fost
împușcat, după relatarea unui martor ocular:«Lăsați-ne măcar o
căruță să ducă pe acest bolnav că nu poate merge. O luați după ce-i
trece criza, îl prind frigurile», au cerut ofițerii regimentului
(25 inf.) civililor care-i agresau, care au răspuns: «A bolnav! Nu
trebuie bolnav» și într-o clipă cîteva gloanțe sfarmă țeasta
nefericitului soldat,”( Sursa: Ibidem, p.66 – în volum la pagina
134);
„Legiunea de jandarmi Cernăuți, care a fost evacuată la
Rădăuți, are următoarele pierderi: plutonierul lacob,șeful postului
jandarmi Bărâuți – Cernăuți, omorît de evrei; 10 jandarmi militari
în termen dispăruți; Legiunea jandarmi Rădăuți, din care au fost
evacuate 9 posturi din secțiile Seletin și Vicov la Dornești, are
următoarele pierderi: șeful postului lablonița, mort în luptele cu
evreii comuniști.”( Sursa: Ibidem, p.72 – în volum la pagina
135);
Pentru a nu insista asupra unui lung șir de atrocități comise împotriva armatei române, mă rezum să furnizez cifrele statisticii întocmite de Marele Stat Major la 6 iulie 1940 asupra pierderilor suferite de pe urma evacuării:„uciși, răniți și dați dispăruți 356 de cadre și 42 876 soldați și gradați”. (Sursa: Arh. MAPN, fond Cabinetul ministrului, dosar nr. 1447, f.195 – în volum, pagina 135.)
https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F100006845386981%2Fvideos%2F1556610784577086%2F&show_text=0&width=560
Din categoria:Politica
