În urmă cu 58 de ani, conducerea Marii Adunări Naţionale a RPR, adopta Decretul nr. 410 din 1959, care prevedea desfiinţarea unor mănăstiri şi a asociaţiilor religioase, precum şi scoaterea din monahism a unui mare număr de călugări.

Aplicarea acestui decret, prin forţă şi ameninţări, între anii 1959 şi 1964, a avut efecte devastatoare asupra vieţii monahale din România şi pentru Biserică în general : 92 de mănăstiri au fost desfiinţate, închise ori folosite în alte scopuri şi în jur de 4.700 de călugări şi monahi au fost scoşi din mănăstiri.

Istoria consemnează faptul că regimul comunist, instaurat în 1945, considera, potrivit modelului sovietic, că instaurarea unui control strict asupra Bisericii va putea mobiliza poporul spre „culmile realizărilor socialiste”.

De aceea, din „arhipelagul ororii” nu a scăpat nici Biserica Ortodoxă Română, în frunte cu ierarhii acesteia. Prin toată atitudinea sa, comunismul s-a dovedit a fi un coşmar al umanităţii în…