37….. 3+7= 10 1+0 =1I’m my number one!Azi fac 37 de ani…. Greu de crezut, mai ales pt mine.Ca deobicei, și anul acesta m-a luat de la 1 septembrie „tremuriciul”, starea de …. De am mai îmbătrânit un an și nu am făcut nimic. Starea aia asemănătoare cu panica. Timpul se scurge si parca esti contracronometru cu planurile tale, cu obiectivele pe care ti le-ai pus. Stiu. Nu pot controla tot în viața asta, inclusiv viața in sine… Imi este greu sa accept, da imi e greu si nu imi este jenă sa recunosc asta. Anul ăsta am aflat totuși mai multe despre mine și am ajuns (sper) la maturitatea emoțională să mă accept asa cum sunt, să imi explic anumite chestii si să imi dau seama că sunt bine.Acum  vreo 4 ani am inceput cu greu să mă accept asa cum sunt, să mă plac, să simt ca incep să mă iubesc. Din momentul în care am început sa fac asta, am început să descopăr chestii. Ca și cum, toate mă așteptau ca să îmi dau seama ce persoana mișto sunt...