37….. 3+7= 10 1+0 =1
I’m my number one!
Azi fac 37 de ani…. Greu de crezut, mai ales pt mine.
Ca deobicei, și anul acesta m-a luat de la 1 septembrie „tremuriciul”, starea de …. De am mai îmbătrânit un an și nu am făcut nimic.
Starea aia asemănătoare cu panica. Timpul se scurge si parca esti contracronometru cu planurile tale, cu obiectivele pe care ti le-ai pus.
Stiu. Nu pot controla tot în viața asta, inclusiv viața in sine… Imi este greu sa accept, da imi e greu si nu imi este jenă sa recunosc asta.
Anul ăsta am aflat totuși mai multe despre mine și am ajuns (sper) la maturitatea emoțională să mă accept asa cum sunt, să imi explic anumite chestii si să imi dau seama că sunt bine.
Acum vreo 4 ani am inceput cu greu să mă accept asa cum sunt, să mă plac, să simt ca incep să mă iubesc. Din momentul în care am început sa fac asta, am început să descopăr chestii. Ca și cum, toate mă așteptau ca să îmi dau seama ce persoana mișto sunt.
Am aflat că sunt neurodivergenta. La început am aflat de discalculie ( mintea face scurt când vede cifre), disgrafie ( aici e vb de limba, diferentele intre litere ai grupuri de litere, gen ghe ghi, f v … Le incurcam) acestea făcând parte din aceași zona ce conține ADHD. După ce m-am mutat cu iubi,am descoperit ca el are forma de ADHD, genul ala bâțâit chiar și si când doarme. Cercetând pt el, am descoperit ca Adhd-ul la femei este diferit, femeile avand și calitatea minunată de a masca. Astfel, am început să îmi explic anumite chestii la mine,dar nu se potriveau mai toate. De la ADHD am ajuns la Autism. Acesta este de diverse forme si partile ce imi lipseau în timp ce descopeream adhd,erau cele de la autism. Astfel, am inceput sa caut despre amândouă. Am descoperit că nu sunt singura, că suntem mai mulți (majoritatea generatia 80-90) caci pe vremea noastră d-abia se afla de aceste proprietăți ale mintii de a nu fi conectat cum trebuie… Sau poate e cum trebuie si ceilalți nu sunt.
Momentan, sunt in căutarea unui specialist pt a fi diagnosticata, deoarece devine destul de greu, pt ca nu mai pot masca cum faceam odată.
Odată cu anii, am obosit..am inceput să nu mai pot duce mult timp.
În urmă si celor întâmplate in ultima perioadă, atacurile de anxietate au crescut in frecvență, iar metoda de a mă liniști este cea specifică a unui autistic… A mă legăna, a inchide ochii si legăna. Trebuie să imi pun castile, sa imi dau pe muzică, pt a putea sa ma concentrez pe ea si sa imi revin. Mai aveam astfel de reacții, dar erau rare și ai nu durau mult.
Am îmbătrânit… Si nu mai pot. Am 37 si nu mai pot. Sufăr de burnout și vreau doar să plâng.
Imi făcusem obiectiv ca până la vârsta asta , sa am posibilitatea sa ii trimit pe ai mei in calătorii cu rulota (bineînțeles platite de mine), iar eu sa am un job fain la care sa fac ce imi place și să câștig mult.
Am 37 de ani si am fost disponibilizata acum, recent, pe 28 august, iar pe 29 faceam 6 ani de cand lucram aici. Vroiam să plec de anul trecut, dar am stat pt comoditate și pt ai mei colegi.
Am lucrat de acasa(și încă lucrez pana in octombrie), ceea ce imi doream demult. Dar am rămas din ce in ce mai puțini, volumul de muncă s-a măritat,dar salariul a rămas același. Plecarea noastră a fost gândită de mult timp si facuta mișelește, pe ascuns, pt a veni altă echipă.
Asta e la corporații, lucrătorii sunt doar cifre, nu contează ce fac, cum fac si cât fac. Este trist.
Pe de altă parte, când am primit apelul legat de preaviz, mi s-a luat o greutate de pe umeri. Imi facusem planul ca la final de august să mă decid daca rămân sau imi caut altceva. Decizia a fost luata de altcineva. Vorba aia: un șut în fund , un pas înainte!
Am 37. Si in ciuda la toate ce s-au întâmplat, mă simt ușoară, pozitivă si bine.
Am 37 si simt ca ceea ce e mai bun în viață, de-abia de acum începe. Că de-abia aștept să am parte de tot ce e mai bun și să mă bucur de toate.
Am 37 și ma consider foarte norocoasă, privilegiată si recunoscătoare din tot sufletul pentru ce am și ce viața am avut până acum.
Am 37 de ani in buletin, mintea la 27, iar sufletul ca la 17 ani.
Am 37 si vă mulțumesc! Mulțumesc ca existați! Mulțumesc că ați citit aceste rânduri și că începeți sa vă bucurați de voi și de viața voastră! Să vă iubiți si să vă uitați la ce norocoși sunteți chiar daca ati avut părți nasoale. Toate trec.
Am 37 si I will have fun and play nice.