38. ţapinarii cerului primenesc vorbele rugăciunii… sub piele diluviul mă strânge precum coaja unui copac   dacă strânsura opacă a norilor biciuită de fulgere s-ar frânge în gura zorilor ploaia n-ar mai fi nesfârşită   doi câte doi perechi urcăm pe corabie fum de tămâie şi sare năpădeşte ca iarba asfaltul   înşiraţi pe zare îngeri ţapinari în convoi   nesfârşit cară