luni, 4 aprilie 2022
4 aprilie 2014 Acum 8 ani, pe blog :
Interviu cu Victor Ieronim Stoichita: „Cinematograful este o arta foarte bizara, sunt niste umbre care se plimba pe o panza.”
Victor Ieronim Stoichita este un hermeneut. Acesta este lucrul esential ce trebuie stiut inainte de a te apuca sa citesti o carte a sa – mai ales cand e vorba de cartile scrise in ultima perioada. „Efectul Sherlock Holmes. Trei intrigi cinematografice” este o lucrare in intregime compusa din investigatii, anchete si reconstituiri – fara teorii – care descopera cititorului o origine foarte misterioasa a cinematografului.
Aflat pentru cateva zile in Bucuresti, Victor Ieronim
Stoichita a trecut prin redactia Contributors.ro. Am discutat
despre acest volum aparut la Editura Humanitas.
Lucian Popescu: Volumul despre care vorbim astazi se
numeste „Efectul Sherlock Holmes. Trei intrigi cinematografice.”
Cartea descrie, prin intermediul a trei filme, un efect pe care-l
numiti efectul Sherlock Holmes. Ce inseamna acest efect?
Victor Ieronim Stoichita: Am ales personajul Sherlock Holmes
ca pe un fel de personaj emblematic al cautatorului de semne, al
unui individ capabil sa caute, sa descifreze, sa conecteze semne in
vederea dezlegarii, in cazul lui Sherlock Holmes, a unui mister. El
e, intr-un fel, figura tutelara a oricarui interpret al semnelor si
al imaginilor, cu marea diferenta ca Sherlock Holmes se confrunta
cu o crima, cu un delict, pe cand interpretul cultural – printre
care ma numar si eu – se confrunta cu interpretarea unei imagini, a
unui text care trebuie patruns, descifrat pana in ultimele
consecinte. Deci, efectul Sherlock Holmes este, pe de-o parte, o
metafora pentru orice interpret si, pe de alta parte, in cazul
acestei carti, el acopera intr-un mod foarte semnificativ, mi s-a
parut mie, cele trei filme pe care le-am ales tocmai pentru a
propune niste lecturi de caz, trei filme care se lasa si se cer
interpretate. Filme aparent politiste, dar care trec dincolo de
pojghita intrigii politiste, intr-o sfera mai adanca a sensului, a
semnificatiei.
Misterul este in fiecare dintre cele trei cazuri un
delict.
Victor Ieronim Stoichita: Exact. Real sau imaginar, pentru ca
nu se stie pana la urma foarte bine nici intr-unul, nici
intr-altul, mai ales in ultimul film pe care-l analizez, care e
„Blow Up” de Antonioni, daca delictul a avut loc, cum a avut loc si
in ce circumstante. Cele trei filme sunt doua filme de Hitchcock,
figura culta a filmului de actiune, „Fereastra din spate”, „Femeia
disparuta”, si „Blow-up” de Antonioni. Exista un mister si in
legatura cu realitatea sau irealitatea delictului.
L.P.: Cele trei filme sunt axate pe un fel de
autoreferentialitate a cinematografului, discuta insusi
cinematograful. Exista o legatura intre delict si facerea imaginii
cinematografice?
Victor Ieronim Stoichita: Cred ca exista o legatura intre
fabricarea, crearea, savarsirea oricarei imagini si un anumit
mister, nu neaparat un delict. Orice imagine, picturala,
fotografica, ascunde, dincolo de suprafata pura a imaginii, o
semnificatie care poate sa fie mai mult sau mai putin misterioasa.
Nu exista opera de arta, nu exista imagine plastica care sa nu aiba
o semnificatie, sa nu aiba un mister, as spune chiar care sa nu
aiba o problema. Si ceea ce face interpretul imaginilor este de a
descoperi problema, de a o dezbate, daca se poate chiar a o rezolva
– chiar daca rezolvarea unei probleme artistice e intotdeauna
relativa. Depinde foarte mult de subiectivitate, depinde de
generatie, cum se stie foarte bine, orice text, orice imagine este
interpretabila, intr-un fel, la infinit, interpretarile se suprapun
si se succed una dupa cealalta, dar, in acelasi timp, interpretarea
e o modalitate de a apropia imaginea, de a te confrunta cu ea si de
a procura, as putea spune, si foarte multa placere. O opera de arta
privita numai superficial intr-un muzeu, poate mai rapid,
plimbandu-te in fata unui tablou, e o receptie posibila – e, din
pacate, receptia cea mai frecventa in ziua de astazi. Oprirea in
fata unei imagini, reflectia asupra modului in care ea comunica, a
ceea ce comunica e un alt fel de receptie, care procura un alt tip
de staisfactie, o satisfactie nu neaparat intelectuala, dar care
trece dincolo de epiderma, as spune.
.P.: In toate cele trei interpretari fereastra apare ca un
element foarte important, il discutati separat de fiecare data, in
cea de-a treia parte e vorba mai degraba de cadraj. Ce rol joaca
fereastra in angrenajul cinematografic?
Victor Ieronim Stoichita: Ati sesizat foarte bine. As
putea raspunde in mai multe moduri. As raspunde in primul rand prin
propriul meu demers. Nu sunt neaparat un critic cinematografic sau
un istoric al fotografiei sau al cinematografului, dar am inceput
sa fiu la un moment dat atras de imaginea fotografica si filmica,
dandu-mi seama ca, pentru a o intelege foarte bine, ea poate fi
vazuta intr-un context istoric mult mai larg, ca o parte a istoriei
imaginii, a imaginatiei, in general. Conform formatiei mele de
istoric de arta, m-am ocupat timp de ani de zile de ceea ce se
cheama imaginea fixa, de tablou, de pictura. La un moment dat, am
fost foarte atras de imaginea mobila, de cinematograf. Mi-am dat
seama ca exista niste legaturi, niste punti – si niste rupturi,
desigur, intre o paradigma si alta, care merita poate atinse si
analizate putin. Fereastra – dupa cum se stie – e una dintre
metaforele-cheie ale artei, mai ales ale imaginii picturale,
incepand cu Renasterea. Exista un text faimos al lui Leon Battista
Alberti care spune ca orice tablou e o fereastra deschisa, prin
care privitorul are acces la o realitate, cadrajul, perspectiva
s.a.m.d. Cadrajul, perspectiva si istoria, naratiunea, atat de greu
de redat in limitele fixe ale unui tablou, au marcat mare parte din
istoria artei, iar cinematograful n-a facut decat sa intervina
intr-un moment de descoperire tehnic a unor noi modalitati de
exprimare, in acest context. Ceea ce m-a interesat pe mine, si
alegerea – ati observat foarte bine – a unor filme care pun
problema cadrajului, a imaginii, ce m-a interesat e modul in care
un realizator cinematografic dialogheaza intern sau extern cu marea
traditie figurativa. Cam acesta a fost demersul meu.
L.P.: Ferestrele au si draperii si in toate cele trei
interpretari apare aceasta dialectica, aparitie-ascundere. Este
aceasta dialectica constituenta cinematografului, asa cum e ea
vazuta de Hitchcock sau de Antonioni?
Victor Ieronim Stoichita: Cred ca da, cred ca este inerenta.
In primul rand, cinematograful este o arta foarte bizara, sunt
niste umbre care se plimba pe o panza. Panza, ecranul
cinematografului, este o suprafata, o interface as spune
astazi, o suprafata bizara de semne care dau iluzia realitatii.
Lumina din sala se aprinde, se stinge, deci exista un dispozitiv nu
numai de luat vederi, dar si cel de proiectare, insusi ecranul. Ne
putem intreba, daca o luam de la inceput, de ce ecranul nu e oval
sau rotund. De ce e patrulater, de ce e ca o fereastra? Aici intra
in joc o anumita forta a acestui dispozitiv dreptunghiular care
si-a lasat amprenta asupra istoriei artei picturii, a tabloului,
dar si asupra istoriei cinematografului. A vedea, a nu vedea, a
descoperi si a ascunde eu cred ca sunt elemente permanente, chiar
daca nu toate filmele le pun in scena. Cele trei filme pe care eu
le-am ales sunt mai elocvente, mai clare din cauza ca insasi
intriga lor e o intriga de acoperire-descoperire...citeste mai
departe
Sursa:Hotnews.ro
Data:4 aprilie 2014
Sursa:Hotnews.ro
Data:4 aprilie 2014
VIIDEO:Blowup- Impuscatura(1966)
Thomas este un fotograf londonez extrem de talentat, dar
fara vreun scop in viata. El fotografiaza scene violente si
dureroase, fara a simti insa ceva sau a se implica in vreun fel.
Cand, intamplator, fotografiaza un cuplu in parc, el se trezeste
martorul involuntar (ulterior, in intunericul camerei sale de
developat) al unui mister care pare sa se incapataneze sa-l implice
si pe el…
Blowup este o tehnica fotografica in urma careia, inaintea
erei digitale, prin mariri succesive ale materialului fotografic
puteau fi scoase in evidenta detalii, altfel nebanuite, ale unei
fotografii aparent inocente! Tocmai prin aceasta tehnica devine si
eroul filmului martorul ocular al unei crime.
Sursa:CineMagia.ro
hoinarnet la
4/04/2022 08:59:00 p.m.
