5. Reactorul nuclear format sub suprafaţa pământului în
Africa
Puţine lucruri pot demonstra măiestria naturii mai bine
decât energia nucleară. Cunoştinţele necesare oamenilor de ştiinţă,
pentru a converti uraniul în electricitate, sunt atât de avansate
şi incredibil de complexe. Câteva ţări au stăpânit aceste pârghii
nucleare, iar diverse eveimente ce au avut loc lungul istoriei
ne-au arătat ce se poate întâmpla dacă nu eşti atent la un reactor
nuclear pentru doar 10 minute.
După decenii de muncă asiduă menită să perfecţioneze şi
să simplifice procesul de obţinere a energiei nucleare în condiţii
de siguranţă, oamenii de ştiinţă au descoperit un reactor nuclear,
complet operaţional, departe, în Africa de Vest. Pare ceva
construit de extratereştri, dacă nu ar fi cel mai remarcabil lucru
– reactorul de la mina Oklo din Gabon este complet
natural.
În anii 1970, francezii au început să extragă uraniu din
Gabon, dar au observat că în scurt timp locul a fost epuizat de
uraniu (care era de fapt restul de la o centrală nucleară) şi chiar
de plutoniu (care nu există în natură, de obicei). După ce a fost
încheiat programul secret din Africa de Vest, oamenii de ştiinţă au
fost nevoiţi să recunoască că un fel de reactor nuclear natural a
adunat acele depozite.
Acest reactor, creat de natură ca urmare a unor procese
aleatoarii, ce a generat echivalentul a aproximativ 100 de kilowaţi
de energie electrică, a ajuns la o temperatură atât fierbinte încât
apele freatice din apropiere au început să fiarbă. Acest reactor a
consumat mai mult de cinci tone de uraniu înainte de a se închide
pentru milioane de ani. Cumva, toate elementele necesare au ajuns
să se situeze împreună pentru a forma o centrală nucleară naturală,
de auto-reglementare, şi a funcţionat timp de 150.000 de
ani.
4. Înotătoarele balenelor sunt mai eficiente decât
elicele corăbiilor
Înţelepciunea convenţională a fost sigură că lamele,
precum cele de la avioane, elicoptere, turbine, elice, ventilatoare
şi mori de vânt, sunt extrem de eficiente pentru înaintarea în
spaţiu. Şi aşa este, aceste invenţii ne-au ajutat să spargem
bariera sunetului, să ducem oameni pe Lună. Dar natura ne-a depăşit
la acest capitol: există un animal care devine dublu eficient
atunci când este vorba de “aripile” lui- balena cu
cocoaşă.
Deşi pare extrem de masivă cu stratul ei de grăsime,
balena cu cocoaşă cu înotătoarele sale aspre a fost mult timp
renumită pentru aptitudinile sale acrobatice şi viteza mare. Balena
cu cocoaşă înoată în apă mai rapid decât oricare dintre maşinile
construite de oamenii de ştiinţă.
Umflăturile de pe marginea fiecărei aripi rupe, de fapt,
apa în canale, care curg mai uşor peste aripile ei. Aceste canale
de mare viteză cresc flotabilitatea şi reduc semnificativ zgomotul.
Acelaşi principiu îl testează, acum, şi oamenii de ştiinţă pentru
elicele dispozitivelor de deplasare prin apă şi aer.
3. Palmierii pot produce propriul vin
Oamenii, încă din cele mai îndepărtate timpuri, au
obişnuit să consume, să producă şi să caute lichide ce conţin
alcool. Dar mai multe soiuri de copaci de palmieri din regiunile
tropicale sunt capabile de a dubla producţia de vin sau de bere a
unei fabrici.
Nu trebuie să faci nimic, numai să loveşti şi să
încrustezi în tulpina palmierului. Îndată ce este colectată, seva
de palmier începe imediat procesul de fermentaţie şi, într-o oră
sau două, lichidul este gata, conţinutul de alcool este de circa 4
la sută. Dar după doar o zi sau două, lichidul ia gustul de
oţet.
2. Urşii albi au capacitatea de a se ascunde de radarele
termice.
Într-o cerectare a urşilor polari, un student la
inginerie, de la Universitatea Berkley, a încercat să găsească un
urs alb cu ajutorul scanerelor înfraroşii. Scanerul detectează
căldura care radiază de la un obiect. Dar atunci s-a descoperit că
urşii polari sunt complet invizibili pentru imaginile
termice.
S-a dovedit că secretul ”mantiei invizibile”a ursului
polar a fost în grăsimea lui suplimentară. Grăsimea este un
izolator uimitor (care devine mai eficient atunci când temperatura
din mediul exterior scade). La un urs alb, startul de grăsime este
aproape de 10 cm grosime şi poate cântări până la 700
kg.
Datorită faptului că urşii au învăţat să se izoleze
împotriva frigului, ei nu emană suficientă căldură pentru ca
echipamentele speciale sensibile la căldură să nu înregistreze
prezenţa ursului.
1. Plantele şi animalele au inventat hidrofobia cu
milioane de ani în urmă
Impermiabilitatea are o legătură specială cu hidrofobia.
Imediat cum începe o ploaie, căutăm umbrela, iar dacă nu, ştim cu
toţii ce se va întâmpla cu paltoanele şi pălăriile noastre din
stofă moale. Hidrofobia sau teama patologică de apă este o tema
foarte puţin abordată, deşi se estimează că o persoană din zece
este atinsă de acestă fobie.
Spre exemplu, frunza de lotus este cunoscută ca fiind
superhidrofobă, ceea ce înseamnă că, în loc să se ude, picăturile
de apă sunt respinde de suprafaţa acestia. Când ploaia cade pe
frunze, apa spală toate elemenetele nocive, murdăria şi resturile
fără a lăsa o urmă de umeditate, maximizând prin asta expunerea
frunzii la lumina soarelui.
Avem exemple nu doar de plante care au stăpânit
tehnologia de impermeabilizare. Există şi fluturi care folosesc
superhidrofobia pe aripi, astfel încât acesta cheltuie,
literalmente, zero procente energie pentru a şi le
curăţa.
Sau un alt exemplu Gerridae – aceste insecte pot merge
pe apă, corpurile lor resping apa atât de eficient încât, chiar şi
atunci când este lovit cu o picătură de ploaie mai mare decât
dimensiunea corpului său, este complet imun la umezire. Oamenii de
ştiinţă sunt în căutarea modului de a reproduce exemplele din
natură în tehnologie, astfel încât să se poată crea haine, vopsele
şi clădiri care vor sta uscate la contactul cu apa.
