Cineva i-a spus Omy. Cu Ygrec! Nu pentru că ar fi avut ceva în comun cu Mama Omida, că mamă…, ci pentru că ar fi fost în stare să desfacă toate cele opt perechi de picioare odată în faţa oricărei jivine care îi promitea că o face fluture. Pe stejărel! Şi la atîtea picioare, zeci de perechi de pantofi! Natural!

Pentru trăirea acestui vis a rînduit, cum se cuvine, mai mult de o roabă de mătărîngi ce i-au ieşit în cale. Care în aşternuturile din frunze de dud, care prin scorburi umbroase de copaci găunoşi, ca pe Ciocănitorul begmeister, despre care toată pădurea ştie de a intrat în poveste, cînd în Poiana Roşie a lovit un pui de cioară căzută pe potecă. Un sticlete de bine spune că ciocănitorul nu a fost atent pentru că tocmai atunci, Omy îi lucra un felaţio intreruptus… Vorbe, ştiţi cum sînt sticleţii! Umplu pădurea cu note false şi stridente, bîrfe pe care nici măcar Pescăruşul nu le crede, Omy pozînd în ne...