Uneori, atata liniste  te absoarbe in nemarginire...Incepi sa observi lucrurile marunte din jurul tau, insa cu acea privire atotcuprinzatoare.Lucruri marunte, neansemnate dar care fac atat diferenta intre tine cea de ieri si cea de azi...Niciodata frunzele pe ramuri nu au dansat atat de frumos si niciodata nu te-au inclus in dansul lor magnetic ca acum.  Si, parca niciodata nu s-au colorat atat de profund sub ploaia rece.Insasi ploaia poarta in sine o liniste rapitoare pana dincolo de zari.E toamna dar parca totul inmugureste...Sa vina oare primavara?