Fostul cancelar Helmut Kohl, artizanul reunificării germane, a murit vineri la vârsta de 87 de ani

Kohl a decedat „în această dimineață în locuința sa din Ludwigshafen”, în sud-vestul țării, relatează Bild.

Starea sa de sănătate era extrem de fragilă, el fiind imobilizat într-un scaun cu rotile, după ce în 2008 a suferit un atac vascular cerebral.

Kohl, cel mai longeviv cancelar german din epoca postbelică (1982-1998), a murit în locuința sa din orașul natal Ludwigschafen, în Renania. Kohl a fost aproape de moarte în 2015, însă fostul cancelar s-a refăcut suprinzător, după o spitalizarea îndelungată. În aprilie 2016 l-a primit chiar pe premierul ungar Viktor Orban.

Câtă vreme starea sănătății i-a permis, Kohl a vorbit în mod critic despre politica succesorilor săi Gerhard Schroeder și Angela Merkel, despre, Germania și unitatea europeana. Ultima dată când Kohl a fost văzut în public a fost în 2014, la lansarea memoriilor sale, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la căderea zidului Berlinului.

A fost părintele Germaniei reunificate, realizarea pentru care va rămâne în istorie. ”Când mantia lui Dumnezeu trece prin istorie trebuie să sari și să o prinzi”, l-a citat Kohl pe Otto von Bismarck în momentul în care a fost întrebat despre cum a luat decizia reunificării celor două Germanii, în condițiile în care Mihail Gorbaciov, Margaret Thatcher si Francois Mitterrand se opuneau. Pentru asta, spunea Kohl ”sunt necesare trei lucruri: primul – să ai viziunea ca aceea este mantia lui Dumnezeu; al doilea – trebuie să simți momentul istoric; al treilea – trebuie să sari și e o chestiune de valori și de inteligență, pentru că nu poți acționa ca generalii lui Frederic cel Mare, ieșind din pădure și suprinzându-ți inamicul cu un atac. În politica nu se poate face asa”.

Războiul Rece – Asceniunea

Ascensiunea lui Hemut Kohl și reunificarea Germaniei arată cât de bine a știut fostul cancelar să speculeze o serie de momente istorice. Începutul anilor 1980 au adus o deteriorare puternică a relatiilor Est-Vest, în special după invazia sovietică în Afganistan. A urmat decizia SUA de a aduce in Europa noile rachete nucleare de croazieră Pershing II, în replica la instalarea unor rachete similare in Ucraina. Nu peste tot aceste rachete americane au fost primite cu entuziasm, iar opoziția din Germania Federală a fost cea mai puternică. Pe fondul acestei opozitii a venit la putere Kohl – cancelarul social-democrat Helmut Schmidt a fost nevoit să demisioneze la presiunea propriului partid (care a votat împotriva rachetelor Pershing II). Odată ajuns la putere, Kohl autorizează instalarea rachetelor.

Reunificarea si adoptarea euro

A urmat cultivarea unei relații de apropiere cu RDG, dar și cu URSS. În 1987, Erich Honecker devenea primul lider RDG care vizita Germania Federală, iar ajutoarele din RFG pentru RDG începeau să se înmulțească. În 1989, primul lucru pe care l-a făcut Helmut Kohl a fost să se asigure de sprijinul SUA pentru reunificarea Germaniei într-o mișcare rapidăa si nu printr-un program pe termen mediu, conceput deja de Bundestag. Însă partenerii din Europa nu aveau aceeași poziție ca și SUA. Premierul britanic Margaret Thatcher se temea ca o Germanie reunificată ar urma să instituie o hegemonie pe continent. Și mai mult se temea de acaesă perspectiva președintele Franței, Francois Mitterrand, care își dorea chiar ca reunificarea să fie oprită de URSS. A venit însă momentul în care liderii Franței și Germaniei au observat ”mantia lui Dumnezeu”: Francois Mitterrand a decis să nu se opună unificării, cu condiția ca Germania să se dedice unității europene și introducerii monedei unice, pe baza Tratatului de la Maastricht (cel care crea UE), a cărui negociere urma să înceapa imediat.

Acceptul lui Gorbaciov

A fost nevoie și de acceptul URSS, la care s-a ajuns în urma unui tratat semnat la Mosvova, in septembrie 1990, de URSS, RDG, RFG, Franța și Marea Britanie. Concesia URSS a costat o ”recompensă” de circa 100 de miliarde de dolari plătită de Bonn Moscovei. A fost prima tranșă din efortul uriaș al reunificarii, la care urmau să se aduge peste 1.200 de miliarde de euro, pentru asimilarea fostei RDG: subvenționarea economiei neperformante din Est, a educației, a sănătății, a locuințelor.

Reunificarea a dus pentru prima data la apariția deficitului bugetar în prospera Germanie, inflația, spaima dintodeauna a liderilor germani, a crescut, Bundesbank a fost nevoită să crească mereu dobânzile. Șomajul era și el în creștere și astfel se explica cum marea realizare a lui Kohl i-a adus și amurgul politic. Nemultumiți, germanii au votat pentru o coaliție intre ecologiști și social-democrații lui Gerhard Schroeder.

Decăderea

Kohl nu a avut parte de o retragere in glorie, ci de un scandal financiar uriaș imediat după părăsirea politicii, legat de finanțarea ilegală a Uniunii Crestin-Democrate, partid care era deja condus de Angela Merkel. Nu a fost un caz singular, scandaluri de corupție în folosul partidelor înregistrându-se atunci și in Belgia, Spania și Franța. Așa au căzut în dizgrație și premierii Felipe Gonzales sau Alain Juppe.

Criticul Angelei Merkel

Helmut Kohl a fost cel care a navigat prin relațiile internaționale complicate ale anilor 1980, dar și prin interesele și intrigile dintre dinastiile politicii germane. Una dintre aceste dinastii, de Maiziere, a fost cea care a introdus-o în primul cabinet Kohl al Germaniei unificate pe fiica unui pastor din fosta RDG – Angela Merkel. Kohl nu i-a iertat lui Merkel aruncarea in dizgrație prin scandalul financiar amintit. ”Nu știa să folosească furculița și cuțitul”, scria Kohl în memoriile sale despre tânăra Merkel. „Mă întreb, în prezent, unde este Germania și în ce direcție se îndreaptă”, spunea Kohl in 2011, nemulțumit de nehotărârea lui Merkel în timpul conflictului din Libia. Germania „nu mai are grandoarea (sa) previzibilă, nici în politica interna, nici în politica externă”. Kohl nu a menajat-o pe Merkel, el deplorând politica ei europeană, mai exact perspectiva sa pe termen scurt. „Nu are intuţie”, spunea el. Asa a ajuns Kohl să-l primească pe Viktor Orban, unul din marii critici ai politicii lui Merkel față de imigranți, iar după întâlnire premierul ungar declara că Germania trebuie să renunţe la „imperialismul moral” – adică, tentaţia de a le spune celorlalţi europeni ce să facă.

”Plângem” este mesajul simplu de pe site-ul Uniunii Crestin Democrate din Germania, publicat imediat după anunțul dispariției lui Kohl. Plâng și foștii președinți americani George W. H. Bush și Bill Clinton, care l-au numit ”liderul european al celei de a doua jumătăți se secolului 20”. Plânge și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. ”Mentorul meu, prietenul meu și esența Europei, ne vei lipsi foarte mult”, a scris Juncker pe Twitter.