Mărgele pe aţă. În spice de grâu a închis vara nopţi cu lună plină. Zvâcnesc pe sub piele, desculţe, amiezi în care-mi spun, tăcută privind umbrele: vara încă mi-e aproape. Copilăreşte, înşiram boabe de rouă albastre pe aţa indiferenţei pentru zile ce trec. Azi respir abur de cafea în dimineţi cu brumă. Prevestesc ierni ce se cuibăresc în suflet. Una câte una, frunze mă acoperă cu