Minicoleta

Lacul lebedelor

Lacul lebedelor

Inima de gheaţă a iernii

efemer - mărul e rotund

<!--[if gte mso 9]> Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE <![endif]--> <!--[if gte mso 9]>

rostul galbenului de toamnă

ramuri învelite-n galben pai. stors de umblet prin străinatatea vântului cuget a întrebare: unde... pe unde hoinăreşte arca din care frunzele toamnei s-au pus plasturi peste adâncurile firii? în turnul de veghe-al Luminii inimile s-au invelit în toamnă ca-ntr-o desculţă despletită căutare a mirării: de unde-ncepe toamna ca să se nască asfinţitul?

Cărări în oameni

Să nu-ţi zideşti cărările în oameni doar umbra să îţi fie scut în ochi să duci cărări spre răsărit iar verdele din frunză să-l îmbraci în zi de sărbătoare. Pe cale, pietre-n urma ta să laşi doar la răscruci să odihnească-n tihnă, călătorul zarea din tot ce-aduni comori în viaţa ta. Tu să alegi, copile calea dreaptă să fii prietenul din gând chiar şi cu vântul iar capul să ţi-l

Inima de gheaţă a iernii

Firul dalb al iernii

Desculţ pe tărâmul primăverii

din cerurile ochilor s-au desprins, agale, câteve raze de soare să îmi bucure imaginaţia cu jocul lor de-a primăvara. m-au recunoscut norii albaştri oglindiţi în ochi de copil şi-n mâini întinse a iubire. crengile au şi ele copiii lor...frunzele nenăscute primăverii! iubeşte-mă viaţă şi nu îmi uita ochii închişi în ploi...trimite-mă să dorm în legănatul aripii de pasăre şi-n braţele vântului

În numele tatălui - autor Natalia Onofrei

Partea interesantă a paginilor de socializare este că descoperi oameni care prin ceea ce scriu, te îmbogățesc sufletește! Așa este și Natalia Onofrei pentru mine! "Descoperită" în lista unei dragi prietene, am găsit în ceea ce scrie, bucăți de realitate care te fac să îți pui întrebări! Ei, pentru acest motiv, n-am ezitat niciun moment atunci când ne-a dezvaluit vestea apariției cărții sale și

semne de toamnă

crezi, crezi că-n neputinţa lor norii s-au iîmprăştiat în lacrimi doar ca să umple ochii oamenilor de întrebări curgătoare?

Dar copilăriei

De-aș uita vreodată să fiu copilaș lua cretă colorată, aș picta noriiși i-aș lega de suflet, în toate culorile pământului! De-aș uita vreodată să fiu copilaș îmbrățișa copacii, aș mângâia florileaș dansa cu ploaia, apoi aș râde înspre soare, brodând povești cu zâne din raze de lumină! De-aș uita vreodată să fiu copilaș alerga la mama și la tatasă le pun zâmbet, culoare în inima lor mare în care