uneori nu e nevoie de cuvinte ca să fii fericite de ajuns să cobori treptetrepte până acolounde te întâlnești cu tinefirescîntr-o taină a inimiicare nu are nevoienici măcar de timpde cuvinte ai nevoieatunci când îmbrățișezi oameniiîi cuprinzi între semnul mi(g)răriiși cel al întrebăriichiar și după punctpoate urma alt capitol din cuvinte clădim castelerăsturnăm
Citește mai departe
Sunt oameniîn care e întuneric...O, cât de departe,cât de departe e copilul din ei! Sunt oameniîn care e lumină...O, cât răsărit, cât răsărit crește din ei pentru mine,pentru tine,pentru păsărirătăcite de cerul lor,pentru peștii adormițide apa lor...pentru pumnul de pământ,prag pentru lumeaîn care suntem chemați să învățăm Răsăritul rana luie roșie în dimineața firii...chiar dacă uneori doare...
Citește mai departe
La mulți ani, Femeie! La mulți ani, Mama! Să vă fiți tihnă gândurilor, să vă fiți primăvară anilor, să vă fiți înțelepciune vorbelor, să vă fiți dăruire din Cuvânt, să vă înalțe Lacrima a bucurie, să vă fiți sănătoase și cu brațele larg deschise pentru voi, pentru cei dragi și din tâmpla voastră albită de vreme, să vă faceți sărbătoare, Vieții! La mulți ani, azi și întotdeauna! din lutul
Citește mai departe
Partea interesantă a paginilor de socializare este că descoperi oameni care prin ceea ce scriu, te îmbogățesc sufletește! Așa este și Natalia Onofrei pentru mine! "Descoperită" în lista unei dragi prietene, am găsit în ceea ce scrie, bucăți de realitate care te fac să îți pui întrebări! Ei, pentru acest motiv, n-am ezitat niciun moment atunci când ne-a dezvaluit vestea apariției cărții sale și
Citește mai departe
pe tâmpla ta se-nsingurează gânduri și jocul vieții-și caută răspunscu degetele îți chemi mereu lumina și-mbrățișarea ta nicicând nu va avea apusprivirea ta adună firmituri de rouă de pe obrazul înghețat de floriși nu ar fi așa de blândă și desculță de nu ar trece vântul prin colturi gride noriștii om să fii, atât de cald și de firesctu pașii îi deslegi din forma lor de lutcum se înaltă zbor din
Citește mai departe
Este! Mirela Crăciun Pe Dumnezeu îl vei găsi urcândPe drumul Crucii, în lacrima de floarePe Dumnezeu îl vei găsi urcând În trup de frunză, hrănită doar de soareTăcutul, chemat e să se nască În tot ce-i viață, El urcă până-n geneDe-acolo - i lacrimă, tributul Viu îl cerne,Păcatul de Lumină, Cuvântul de-ntuneric,Pe Dumnezeu îl vezi urcând În două mâini întinse, a rugă, nu te temeaici e liniște și a
Citește mai departe
De-aș uita vreodată să fiu copilaș lua cretă colorată, aș picta noriiși i-aș lega de suflet, în toate culorile pământului! De-aș uita vreodată să fiu copilaș îmbrățișa copacii, aș mângâia florileaș dansa cu ploaia, apoi aș râde înspre soare, brodând povești cu zâne din raze de lumină! De-aș uita vreodată să fiu copilaș alerga la mama și la tatasă le pun zâmbet, culoare în inima lor mare în care
Citește mai departe
norul s-a lovit de aripa gândului meuîi era sete, se facea tot mai micîși rătăcise cerul...era tristprintre flori de cireș efemerestinghere-ntr-un vers(norii se nasc din gânduri nescrise sunt taine îngrămădite sub pleoape oftaturi prelungi, rotocoale de suflet) dintr-o clipire l-am chemat spre mine a venit așa, firesc știa, știa că întotdeauna păstrez pe retină o floare galbenă de soare (
Citește mai departe
crepuscul albde lumină mă dor bolovanii din oasemi-alung azi fricileîntr-o fragedă culoareanotimp imperfectsilabă nedumerită o dimineață mă descuie în umblet țineam sufletul în colivie neștiind că norii sunt atât de realiprecum se ridică aburul dintr-o cafea de dimineață încâlcit adânc în idee un gând roșu îl deșir ghem dintr-un măr să-l sculptez cu dinții soare!suflete, să îmi crești
Citește mai departe
În oameni, alfabetul blândeții stă scris probabil pe margineaunei bucăți de inimă. Mai știi cum se face A mare de mână? Rotunjit, Tremurător, Cu emoție de creator? Sau E împins brutal în albul virtual al foii? Două cuie legate împotriva simetriei Forțat, Anxios, un început împuns! Al meu... Hm, al meu e înfierat pe inimă, în fiecare respirație, carnal, abrupt și uneori strâns, adunat din
Citește mai departe
"Și anii se scurg ca frunzele toamna "cad peste umeri șuvoi dezgolit de-ar ști timpul, cu pasul șoptit tribut să ne ceară din tot ce-am trăit... i-am pune în palme, clepsidrele spartedin ele, nisipul să-l facem castelnu-mi trebuie ierni rasfirate în oasevreau să rămân copilul de azi și de ieri.La geam, gutuile coapte surâsul hoinarl-au păstrat între pleoape, amintire în dar să iși verse toamna
Citește mai departe
<!--[if gte mso 9]> <![endif]--><!--[if gte mso 9]> Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE <![endif]--><!--[if gte mso 9]>
Citește mai departe
din gândul tău curg ploi târzii de toamnă și sunet gol preface-n ciob uitarea din degete curg râu povești adânc nespuse cerești priveliști ne inundă marea din glasul versului ia foc o simplă boare de cuvinte desprinsă parcă din lumesc alunecă în zare vis cuminte din două note de chitară de-ai ști să cânți, tu depărtarea, nici ploi nici lacrimi nici apusuri n-ar mai avea nespusul în cuvinte
Citește mai departe