A făcut ocolul televiziunilor filmul care o surprindea pe ministra Sănătății, Ioana Mihăilă, descinsă în satul Vedea din Giurgiu, pentru a vaccina cu mîna ei ruralii presupuși copleșiți de gîndul că le vor face injecție, nu felcerul satului, ci ditamai demnitarul.

N-aș fi tresărit dacă n-aș fi recunoscut, dincolo de știre, un moment dintr-un Program de muncă și viață al demnitarilor și primarilor din noul regim, Regimul Meu, al lui Klaus Iohannis. Pe vremea lui Adrian Năstase s-a numit Cizmele de cauciuc și desemna mai multe descinderi ale guvernanților din birourile capitonate în noroaiele patriei. Și cum oricărui demnitar care-și respectă labele nu-i place să și le mînjească prin noroaie, cizmele de cauciuc erau puse la marginea noroaielor în care trăiau alegătorii, pe ascuns, înainte de coborîrea din mașină.

Acum, Programul s-ar putea numi Dăm o mână de ajutor cetățenilor și ar desemna vasta Operațiune de imagine a Guvernului Florin Cîțu pentru a dovedi românilor că ei dau o mînă de ajutor cetățenilor. Ministrul Sănătății e medic. Ea a venit în ajutorul cetățenilor făcîndu-le injecții. Klaus Iohannis, după cum a mărturisit în Pas cu pas, e un Cioca-boca prin casă. Nu ne-am mira să-l vedem mergînd cu televiziunile după el la un cetățean acasă pentru a-i repara chiuveta.

Sînt dovezi ale unei obsesii care străbate toate regimurile postdecembriste:
Cea a imaginii în presă.

Cu ani în urmă, mai precis în 1 februarie 1997 am publicat în Evenimentul zilei un text consacrat acestei obsesii. Guvernarea de Centru Dreapta CDR-PD era la început de drum. Ca și Guvernarea de Centru Dreapta de după alegerile din decembrie 2020. Poate și de aceea observațiile de acum aproape un sfert de secol sînt valabile și azi:

„În volumul Lacrimile dimineții, scris și tipărit la vremea cînd se afla în opoziție, Adrian Severin fixează, printre slăbiciunile de fond ale guvernului Roman, ceea ce domnia sa numește proasta gestionare a imaginii în presă. Fostul stîlp al executivului Roman și actualul stîlp al guvernului Ciorbea e convins că alta ar fi fost soarta cabinetului Roman dacă s-ar fi reușit realizarea unei bune imagini în presă. Tot pe seama imaginii în mass-media au pus eșecul electoral din 1996 și liderii PDSR, în frunte cu Ion lliescu. Atît alocuțiunea președintelui PDSR, cît și Raportul lui Adrian Năstase la Conferința extraordinară a partidului, sînt bîntuite de nostalgia după o presă care să le fi fost amică. Luînd în serios aceste explicații, jurnaliștii au simțit, după noiembrie 1996, cum le creștea cocoșește pieptul. Presa a început să nu-și mai încapă în piele de atîta trufie. Noi doborîm guverne, facem și desfacem partide, urcăm și coborîm oameni politici, îmbogățim sau sărăcim oameni de afaceri! Cam acestea par a fi lucrurile pe care și le șoptesc, privindu-se dimineața în oglindă, cît timp lama le rade obrazul, redactorii-șefi și directorii de ziare.

Deși aparțin breslei gazetarilor, îmi permit să am cîteva îndoieli față de această teză a rolului covîrșitor jucat, după decembrie 1989, în România, de imaginea politicienilor și partidelor în mass-media. După cum am mai spus și la unele emisiuni televizate, consider că jurnaliștii n-au puterea pe care le-o împrumută politicienii și că n-are rost ca noi, oameni lucizi, cum ne credem toți lucrătorii din presă, să toarcem pisicește la aceste mîngîieri pe burtă. Adevărata forță cu care se confruntă un partid, mai ales cînd ajunge la putere, o reprezintă realitatea. Desigur, sedusă de șoaptele dulci ale Puterii în unele cazuri, cumpărată pur și simplu, în altele, presa poate confecționa o imagine sulemenită a realității. O asemenea întreprindere seamănă însă cu o beție. După ce trec fantasmagoriile plăcute, te trezești la realitatea amară a mahmurelii. Oricît de frumos s-ar înfățișa un guvern în presă și la TVR, judecata esențială asupra prestației sale o dă viața. Or, dacă viața e dură, dacă oamenii ajung sub guvernarea respectivă la limita subzistenței, dacă bîlbîielile ministeriale se văd cu ochiul liber, dacă faptelor le sînt preferate discursurile, poate să aibă un guvern în mîinile sale nu numai TVR-ul, dar și CNN-ul și BBC-ul la un loc: nu-i va folosi la nimic! Adevărata televiziune, cea care influențează decisiv părerea oamenilor despre cei aflați la putere, o reprezintă realitatea.”

https://www.cristoiublog.ro