Nu pot să nu reiau subiectul, scuzaţi-mă dacă aţi considera irelevant acest post, după atâtea articole jurnalistice şi dezbateri, comentarii pe tema scrisului de mână. Cei care presupun, că (în "calitate" de caligraf) voi scrie ceva "luptător" pentru a "salva" scrisul de mână, vor greşi, deşi aceasta ar fi poate o reacţie "normală" din partea mea, practicând caligrafie tradiţională şi modernă de vreo zece ani.
Cred însă, că nu ar trebui să confund ceva ce iubesc mult şi "spiritul timpului", tendinţele schimbărilor de obiceiuri din ce în ce mai rapide.
Postul meu este mai mult o paranteză la marginea temei, cu ochii unuia care a avut şansa să urmărească în sine însuşi efectele declanşate de procesul propriul zis "de învăţare" (:D) de orice fel de scris nou, şi nu numai de caligrafie artistică.
Scurt istoric personal:
De trei ori am învăţat să s...