Alb zvelt tir încrucişat către cer zboară, zbor frânt... Păsări de ceară cad în somn pe pământul Tău sfânt.   Un singur copac, domn de brad verde, sprijinindu-se de vânt, se pierde stingher într-un clopot cu ierni. Doamne ce ne mai aşterni?   Ne-am prăbuşit în hăul dintre versanţi, o pădure bizară de cruci şi parcă o turmă întreagă de elefanţi au venit