Alexandru

Alexandru câte de toate ar vrea să-mi spună instant, din cornul de lună sau dintr-o stea și nu poate... pe muntele nopții-n urcare, rostogolind pe versant, sunete de pasăre cântătoare... în încercuiri de ceaţă nu te lasă somnului, te aduce ca o cruce față către față... mustrător și tandru vorbește pe limba lui... eu plâng, degetele contorsionate