De Octavian Mihalcea

Poemele lui Alexandru Cristian cuprinse în volumul său de debut, Versuri ciobite, beneficiind de ilustraţiile elocvente ale graficianului şi poetului Alex Ivanov, ies în evidenţă prin aprofundarea metafizică a principiului Yin, astăzi aproape ocultat într-o lume ce depreciază sensibilitatea. Poetul e convins de inconsistenţa tuturor formelor fără fond înconjurătoare, simple sintagme care cu timpul devin supărătoare. Pare plauzibilă, chiar dezirabilă, evaziunea în spaţiile supramundane, aflate total la îndemâna jocurilor imaginaţiei. În viaţa care se vieţuieşte, fiorul liric este în pericol de anesteziere. Şi totuşi, veşnica încredere se manifestă: Vorbesc de metafore uitate acum,/ când scriu cuvinte ce sunt goale,/ speranţe în literatură mai am, cu greu/ un mort în mine se trezeşte la poezie. (Anti-Poezia). Cel ce îşi încearcă destin...