de Luminiţa Paul, Marian
Ursescu, Alex Nicodim (Foto)
Victor Mihalachi își cară cu atenție canoea spre apă pentru a începe antrenamentulFoto: Alex Nicodim |
Campionii mondiali şi europeni Alexandru
Dumitrescu şi Victor Mihalachi nu au
emoţii înainte de Londra. Sînt gata să-şi înfrunte adversarii şi să
treacă primii linia de sosire
România nu a mai cîştigat vreo medalie la
kaiac-canoe de 12 ani. Are o şansă reală acum, la Londra, prin
campionii lumii, Dumitrescu şi Mihalachi, care vor lua startul în
singura probă de canoe 2 din programul olimpic, cea pe distanţa de
1.000 de metri. Cu toţi ochii aţintiţi asupra lor, cei doi au
încredere în forţele proprii. Nu merg la Londra decît cu un singur
scop, să cîştige. Nu se gîndesc nici un moment că sînt favoriţi. Se
bazează doar pe muncă şi pe miile de ore petrecute pe
apă.
Citeşte şi: Alexandru
Dumitrescu şi Victor Mihalachi vor concura la Londra într-o barcă
de culoare aurie » Canoea poleită
- Au început emoţiile pentru
Londra?
Dumitrescu: E prea
devreme! Şi de ce să fie emoţii? Va fi un concurs ca oricare altul.
Avem aceiaşi adversari pe care i-am mai întîlnit în atîtea şi
atîtea curse.
- La Campionatele Europene de la Zagreb,
din luna iunie, aţi cîştigat clar medalia de aur. Aţi arătat că aţi
pregătit bine şi ultima parte a cursei, cea care, de obicei, vă
crea probleme.
Dumitrescu: Nu am
mai pus accent pe probele scurte, de 500 de metri. De cînd ne-am
calificat pentru proba de 1.000 de metri, am ştiut ce avem de
făcut. Să fim constanţi pe toată durata cursei.
- Dar ce se întîmpla pe ultimii 500 de
metri? Nu mai puteaţi să ţineţi ridicat ritmul pe care tot voi îl
impuneaţi?
- Mihalachi: Pînă
acum ceva timp, noi, fiind vitezişti, începeam tare şi luam avans
mare pe primii 500. Dar de cele mai multe ori am fost ajunşi pentru
că nu mai rezistam din punct de vedere fizic. Aşa că de doi ani
lucrăm la a doua parte a cursei. Am început însă să ne dozăm
efortul mult mai bine, să încercăm ca pe fiecare 250 de metri să
scoatem un timp cît mai egal.
- Voi aţi fost la Londra la pregătirea
preolimpică în 2011. V-a plăcut? Cum vi se pare pista de la
Eton?
Mihalachi: Am stat
patru zile. Am vrut să vedem şi noi în ce condiţii o să concurăm. E
clar, vor fi în jur de 14-18 grade, există şanse mari să plouă şi
va bate vîntul. Dar nu se ştie din ce parte. Cît am stat acolo, nu
ne-am putut face o idee. Dar aşa va fi pentru toată
lumea.
- De asta aţi ales să vă pregătiţi la
Voina?
Dumitrescu: Da,
sînt condiţii asemănătoare cu cele de la Londra. Plouă destul de
des, e răcoare. Cu vîntul nu o scoatem însă la capăt, la Voina nu
bate.
"Nemţii sînt ca nişte animale rănite
după ce i-am învins la Europene"
- Care ar fi principalii contracandidaţi
la podium pentru voi?
Mihalachi: Nemţii sînt cei
mai puternici. Avem multe de învăţat de la ei. La Europene i-am
învins tactic, i-am bătut nemţeşte, dar acum sînt ca nişte animale
rănite. Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche că acum i-am învins.
Şi-au schimbat echipa faţă de anul trecut, acum sînt doi mai tineri
care au cîştigat trialul de calificare cu cei mai experimentaţi. Şi
ar mai fi apoi ruşii, bieloruşii. Acum însă nu contează, important
e ca noi să fim mai buni ca ei.
- Cum o să abordaţi cursa? O să trageţi
tare din calificări ca să mergeţi direct în finală sau nu vă
deranjează să trageţi şi în
semifinale?
Mihalachi: Încercăm
să ne calificăm din prima. Ce rost are să avem o presiune în plus,
mai ales că semifinalele se trag în aceeaşi zi cu seriile, cu doar
o oră între ele? Scăpăm de încă o cursă, sîntem mai odihniţi. Lasă
că ne-am antrenat destul 12 ani!
- Ce se întîmplă în timpul unei curse,
aveţi timp să trageţi cu coada ochiului spre
adversari?
Dumitrescu: La o
probă de 1.000 de metri, ca acum, mai ai timp să întorci capul. Dar
privim mai mult aşa, periferic. Într-o cursă de 200 de metri însă,
nu ai timp, dacă te-ai întors, la viteza aia, ai căzut în
apă.
- De înţeles cum vă înţelegeţi între
voi? Vă mai certaţi, vă mai criticaţi unul pe
altul?
Mihalachi: Ne
înţelegem bine. Discutăm şi în contradictoriu, dar nu ne luăm la
bătaie. Ne spunem însă ce avem de spus, ce am greşit. Din cînd în
cînd, mai ales cînd ni se cronometrează cursele, ne filmează. Şi
apoi urmărim cum ne-am comportat în cursă, ce avem de
modificat.
- Vă strigaţi cumva unul pe altul? Aveţi
porecle, diminutive?
Dumitrescu: Nu, ne
spunem pe nume. Deşi uneori ne mai zicem şi Edi, eu lui şi el mie.
E o vorbă a noastră! (rîde).
"Să prindem vîrful de formă la Londra? Cred că
noi sîntem în vîrf de formă. Trebuie să-l menţinem pînă atunci. E
greu, dar sîntem conştienţi de acest lucru"
Victor
Mihalachi
"Sîntem optimişti, nu avem motive de
îngrijorare. Ne-am pregătit bine şi mergem la Londra să arătăm doar
ce am exersat acasă"
Alexandru
Dumitrescu
6 medalii de aur şi 3 de bronz
au cîştigat împreună, din 2010, la Europene şi Mondiale, Dumitrescu
şi Mihalachi
22 km / oră e media vitezei cu
care se deplasează canoea de doi într-o cursă de 1.000 de
metri
Cu băsmăluţele
roşii
Alex şi Victor încă nu ştiu cum va fi echipamentul
cu care vor concura la Londra. Ei şi-ar dori să-l poată folosi pe
cel de la Europene, dar nu ştiu dacă e posibil. Ceva va rămîne însă
neschimbat în înfăţişarea lor: băsmăluţele roşii cu frunze albe.
"Pe acelea le purtăm mereu la competiţiile importante",
mărturiseşte Dumitrescu, iar Mihalachi explică şi de ce: "Au o
culoare distinctivă". Altfel, au o gamă întreagă, verzi, albe,
galbene. "Le-am trimis la spălat, la scrobit, să le avem
pregătite", glumeşte Alex.
sursa: gsp.ro
