Scriitor nu te face nici Uniunea Scriitorilor, nici fantoma împăratului Frantz Josef, nici Coca-Cola, nici președintele republicii, nici faptul că fumezi sau nu, nici diplomele stivuite ca sacii într-o magazie. Ești sau nu ești. E ca o boală binecuvântată ori o stare extraordinară, depinde din ce unghi privești. Care vine ca aerul și apa, ca femeia capricioasă în viața îndrăgostitului. E și un blestem, și un deliciu.

Din adolescență știam că o să fiu scriitor, că n-am altă cale, că trebuie să scriu, dar numai când am chiar ceva important de spus, numai împins de sentimentul urgenței. Și cred că n-am trișat, am publicat literatură, după cele două cărți extrem de favorabil receptate de la începutul anilor 90, abia după 18 de ani de publicistică. Am tăcut literar aproape două decenii, și consider că am procedat corect, fiind egal cu mine. Desigur, ritmul interior diferă de la om la...