Alexandru   câte de toate ar vrea să-mi spună instant, din cornul de lună sau dintr-o stea și nu poate...   pe muntele nopții-n urcare, rostogolind pe versant, sunete de pasăre cântătoare...   în încercuiri de ceaţă nu te lasă somnului, te aduce ca o cruce față către față...   mustrător și tandru vorbește pe limba lui... eu plâng, degetele contorsionate