crepuscul albde lumină mă dor bolovanii din oasemi-alung azi fricileîntr-o fragedă culoareanotimp imperfectsilabă nedumerită o dimineață mă descuie în umblet țineam sufletul în colivie neștiind că norii sunt atât de realiprecum se ridică aburul dintr-o cafea de dimineață încâlcit adânc în idee un gând roșu îl deșir ghem dintr-un măr să-l sculptez cu dinții soare!suflete, să îmi crești