Doru..trist și infantil
Plângea tare-ngrozitor
Cu lacrimi de crocodil
El...fiind ..aligator .
Fenomenul ia amploare,
E de-a dreptul alarmant,
Plângea Doru tot mai tare
Cu lacrimi de elefant...
Și această gălăgie
Bagă spaima în popor,
În hipopotam..furie..
-Fir-ai tu să fii de Dor!!!
Ce te smiorcăi ne-ncetat,
Ce tot plângi ca un copil?
Esti fetiță ori bărbat?
Pisică sau ..crocodil ?
-Sunt cam trist..și supărat,
De o vreme ..gânditor,
Știi..eu cu adevărat
Sunt defapt aligator.
-Parc-ai fi moară stricată,
Bocitor profesionist
Ia mai taci, frate, odată
Că sincer.... nu mai rezist.
Te suport de ore-ntr-una,
Mă apucă o migrenă...
Rade de tine.. nebuna...
Potolește-te ...hienă.
Parcă ești un monstruleț
Care și-a găsit azi nașul,
Uite...cât un pufuleț
Ce râde și iepurașul.
Nu mai plânge măi...Dorele
Fii puternic...și semeț,
Că din pățanii mai rele
Nu ai decât sa inveț.
.....................................
Nu mai plânge Doru nostru
De cam jumate de an
Și-a aflat în fine rostu
Chiar de la hipopotam...
Morala: Uneori e bine să ai sfatuitori cu.....”greutate” !
:)
