Mă uit pe o sentință a Curții de apel București în materie de concurență și mă crucesc, atât în legătură cu temerara soluție a completului de judecată, cât și cu ne-funcționalitatea vădită a unor instituții esențiale ale economiei de piață din România, din ce în ce mai des devoalată judiciar.

După halul în care au „luptat” contra plandemiei DSU și MS …

În urmarea „măreței” intervenții a guvernului și a ANRE în crahul administrat populației și IMM-urilor în domeniul energiei…

După eșecul masiv al ASF în a asigura o piață stabilă pe piața asigurărilor, probat prin seria incredibilă de 4 falimente pe piața asigurărilor, toate având ca subiecte „liderii” pieței RCA …

Iată că acum e rândul Consiliului Concurenței să confirme afirmația făcută de herr Iohannis în toamna lui 2021, după care statul român este un stat eșuat.

Potrivit sentinței Curții de apel București, un întreg regulament privind desfășurarea audierilor și de luare a deciziilor Consiliului Concurenței, care datează din 2015, este anulat.

Motivația este construită, în esență,

(i) în jurul ideii de „eternizare” pe posturi a unor șefi ai instituției – președinte și board, precum și

(ii) în legătură cu procedura mai mult decât ciudată de numire în aceste poziții.

Există un consiliu consultativ al Consiliului Concurenței care face propuneri de numire, după care guvernul dă o HG, după care Parlamentul constată ceva, după care președintele decide ceva … Dacă propunerile de numire sunt așa cum trebuie, adică, în condițiile presetate de ong-uri de lobby și de ambasade, atunci totul merge șnur. Practic, acel consiliu consultativ este cel care decide, iar nu instituțiile enunțate și, desigur, nu alegătorii.

Ironia știți care e? Din acest consiliu consultativ fac parte „reprezentanți” ai mediului de afaceri, numiți de asociațiile de lobby „agreate” de ambasade.

Așadar, respectivul consiliu, care desemnează controlorul, este compus din controlați. E ca și când potențialii delincvenți ar decide șefii organismului statal care se ocupă cu … prinderea delincvenților.

Notă: a nu se interpreta că toți comercianții sunt potențiali delicvenți și nici că toți membri acelui consiliul consultativ sunt în neregulă. Unii dintre ei au comportament ireproșabil, doar că nu au ei decizia, ci decizia vine ca mutare în plic.

Cercul vicios este perfect, fiind un fel de fluiditate de gen politico-birocratic care a precedat cu mult modelele actuale politic corecte și trezite – nu se mai știe cine pe cine controlează…

Și mai al dracului de cool este că secretarul general al Consiliului Concurenței este și secretar general al acestui consiliu consultativ. De acest birocrat nu trece absolut nimic care ar putea deranja feng shui – ul șefimii eternizate a Consiliului Concurenței.

Notă: nu vi se pare că acest patern se repetă cam prea des în zona de „instituții independente” și de „tehnicrați”? Nu seamănă cumva cu situația de la benere și de la DSU/smurd?

De ce această speță interesează publicul larg?

Păi, pentru că orice sancțiune aplicată de Consiliul Concurenței în baza anulatului regulament este anulabilă. Reamintesc că amenzile pe care le aplică uneori Consiliul Concurenței sunt extrem de mari – merg până la 10% din cifra de afaceri. Foarte multe IMM-uri, mai mult sau mai puțin oneste, au fost scoase din uz de astfel de amenzi, unele au fost obligate la delațiune (pentru a beneficia de clemență), iar altele au fost eliminate de la achiziții publice. Mari întreprinderi publice au fost puse pe butuci de amenzi ale Consiliului Concurenței – este cazul Poștei și al Tarom, de exemplu. Mai mult chiar, au fost stabilite ca ajutoare de stat ilegale sume de miliarde de euro, pe care le-au impus la restituire Comisia Europeană. Unele dintre ele sunt imposibil de anulat acum – de exemplu, CFR Marfă trebuie să achite peste 550 de milioane de euro, cu tot concordatul răs-prelungit de care beneficiază. A existat și un caz în care, în totală contradicție cu poziția umilă a Consiliului Concurenței, s-a formulat acțiune la Tribunalul UE și s-a câștigat – este vorba de Oltchim, caz pe care l-am demarat, l-am gestionat cu succes eu și echipa mea, și l-am câștigat în data de 15 decembrie 2020.

Precizez că sentința nu este definitivă, fiind posibil recursul la ÎCCJ. Dacă recursul va fi respins, trebuie ca sistemul judiciar și birocratic românesc să se aștepte la o avalanșă de procese grele de anulare a sancțiunilor privind încălcări ale legislației concurenței, unele dintre ele urmând a fi anulate pe prescripție, la fel ca în penal.

Pe lângă comercianții onești care au fost ilegal sancționați, vor putea scăpa și marii rechini ai economiei, comercianții care au încălcat uzanțele comerciale cinstite, întreprinderile care au abuzat de puterea lor economică, au furat în cartel, au falsificat licitații, au tâlhărit resursele naționale, și-au bătut joc de oameni etc. Totul din orgoliul prostesc de a ține pe posturi birocrați care se cred eterni pe scaunul pe care îl ocupă.

GHEORGHE PIPEREA / http:/cotidianul.ro/