Chiar si dupa ce am incetat sa mai postez pe blog, asta nu a
insemnat ca scrisul a plecat complet de la mine. Din contra, mintea
mea tot incerca sa mai furiseze idei despre ce sa scriu, evenimente
din viata pe care le puteam transforma cu usurinta intr-o poveste.
Dar in acelasi timp ceva din mine nu ma mai lasa sa ajung pana la
tastatura, desi "scriitoarea" din mine tot exista, atata ca se
ascunse. Am facut bine ca m-am oprit din scris? Nu stiu. Cred ca
daca un lucru te face sa te simti implinit si este un lucru frumos
si onorabil, de ce sa nu folosesti acel dar pe care tu crezi ca il
ai? Fiecare dintre noi experimentam blocaje in viata, momente in
care vrem sa ne retragem din multime si sa mergem in camaruta
noastra pentru o vreme. Din cand in cand este chiar bine sa luam o
pauza, daca simtim ca nu mai avem ce sa oferim. Asa cred ca am fost
si eu. Am avut un blocaj, inca il am, dar hey, uite ca am reusit sa
scriu mai mult decat am scris de foarte multa vreme si asta ma
bucura.
Un om trece in viata prin multe schimbari si multe dintre ele
sunt ireversibile. Adica nu mai poti fii ca inainte. In anumite
aspecte ale vietii mele, pot sa zic ca si eu m-am schimbat si stiu
ca voi ramane asa. Aest blog il am din vremea liceului, iar atunci
eram un copil in multe privinte. Nu am fost aproape deloc expusa
raului din lume, dezamagirilor si singuratatii. Eram acasa, in cuib
cu ai mei dragi si eram protejata oarecum prin ei. Dar fiecare
trebuie sa ne croim un drum in viata si atunci trebuie sa ne luam
zborul, sa mergem sa dam cu capul de ceea ce noi numim VIATA.
Schimbari bune si rele. Oameni buni si oameni rai. Bucurii si
intristari. Iar noi suntem singuri si trebuie sa le facem fata, iar
felul in care le facem fata ne modeleaza ca oameni. La mine stiu ca
nucleul a ramas acelasi, dar sunt nuante noi in mine impuse de
experientele fericite si mai putin fericite ale vietii.
Tu, cum esti? Simti ca viata si-a pus amprenta asupra ta de-a
lungul anilor?
Imagine: Pinterest
