Ana are mere. Ştiam că Ana are mere, le văzusem de mult în livada în care mărul Simonei umbrea locul şi merele ei parmen auriu strălucitoare îţi furau ochii şi te îmbiau să sari gardul şi să le culegi din pom. Apoi să le duci acasă, să le aşezi pe masă înr-o fructieră de argint şi să-ţi umpli casa de bucuria parfumului. Mărul Anei era plasat mai în fundul grădinii, lângă fântâna din marginea