Persoanele cu dizabilități care au şi calitatea de pensionar de invaliditate gradul I sau II NU au dreptul de muncă, deoarece au capacitatea de muncă pierdută. Aceste persoane se pot totuși angaja cu condiţia ca să-și schimbe încadrarea din gradul I sau II în gradul III.

În procesul reintegrării în muncă a persoanelor cu dizabilități, apare o destul de mare problemă, și anume: Deși există voința persoanei cu dizabilități de a se angaja, există și premisa unui loc de muncă, aceste persoane (cu invaliditate gradul I sau II) care vor să-și schimbe gradul în III, se simt descurajate să încerce (re)integrarea în muncă din mai multe motive:

• lipsa acută a accesibilizărilor și adaptărilor specifice.

O debirocratizare a procesului de (re)obținere a pensiei de invaliditate, a reîncadrării în gradele I și II ar încuraja mult mai multe persoane cu dizabilități de a-și căuta un loc de muncă, de a se reintegra în câmpul muncii și totodată în societate.

Nu există nicio prevedere legală în sensul că o persoană cu handicap grav, cu însoţitor îşi pierde gradul de handicap şi însoţitorul dacă se angajează. Încadrarea într-un grad de handicap nu are nicio legătură cu capacitatea de muncă. Comisiile de evaluare a adulţilor cu handicap nu evaluează capacitatea de muncă, ci pot doar să orienteze profesional adultul cu handicap.

A nu se confunda gradul de handicap cu gradul de invaliditate! Indiferent de gradul de handicap o persoană poate fi încadrată în muncă DAR, doar o persoană încadrată în gradul III de invaliditate poate munci.

Persoanele cu dizabilități care au dreptul să lucreze, pe lângă salariu (indiferent de valoarea acestuia) au dreptul să primească:

• indemnizaţia lunară (350 lei pentru adultul cu handicap grav, 265 lei pentru adultul cu handicap accentuat);

• bugetul personal complementar (150 lei pentru adultul cu handicap grav, 110 lei pentru adultul cu handicap accentuat şi 60 lei pentru adultul cu handicap mediu).

( Legii 448/2006, art.57, alin. (4).)

• indemnizația de însoțitor (persoanele cu handicap grav).

• Pensie: dacă persoana încadrată în gradul III de invaliditate prestează o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă (4 ore), poate cumula pensia de invaliditate cu salariul. Dacă însă prestează o activitate profesională peste limita de jumătate de normă, trebuie să își suspende, printr-o cerere adresată Casei de pensii, dreptul cuvenit prin pensia de invaliditate.

Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de adaptare rezonabilă la locul de muncă (art. 83 alin. 1 lit. b din legea 446/2006).

Potrivit Legii nr. 448 din 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.

Legea nr. 193/ 2020 a modificat L.448/2006 (modifică și completează art. 78) astfel: Angajatorii care au cel puțin 50 de angajați, care nu respectă obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați pot opta pentru una dintre următoarele obligații:

a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;

b) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând echivalentul a minimum 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, iar cu suma reprezentând diferența până la nivelul sumei prevăzute la lit. a) să achiziționeze, pe bază de parteneriat, produse sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate în unități protejate autorizate.

Statul român NU este un bun angajator al persoanelor cu dizabilități, în ciuda obligațiilor legale existente. Deși există o prevedere legală expresă cu privire la autoritățile și instituțiile publice, multe dintre acestea nu angajează persoane cu dizabilități nici măcar în minimul stabilit de sistemul de cotă, preferând să plătească penalități pentru aceasta. După ultimele analize efectuate în cauză, nu există niciun minister care să fi angajat un număr de persoane cu dizabilități suficient pentru a respecta integral cota de 4%.

Cel mai bun exemplu - în sens negativ - sunt Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului care au ca scop explicit sprijinirea incluziunii persoanelor cu dizabilități, dar preferă, în proporții variabile, să plătească penalități în schimbul neangajării persoanelor cu dizabilități.

Din păcate, în România, există foarte mulți angajatori care nu sunt dispuși să recruteze persoane cu dizabilități din cauza stereotipurilor.

Măsurile de stimulare la angajarea anumitor tipuri de persoane sunt reglementate prin Legea nr. 76/2002 actualizată privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă și alte legi speciale.

1. Subvenția pentru organizarea de programe de ucenicie: încheierea contractului de ucenicie, în condițiile Legii uceniciei nr. 279/2005, îi poate aduce angajatorului, la cerere, pe întreaga perioadă de derulare a contractului de ucenicie*, o sumă în cuantum de 2.250 lei/lună, acordată din bugetul asigurărilor de șomaj în limita fondurilor alocate cu această destinație.

*Ucenicia reprezintă formarea profesională realizată la locul de muncă în bază unui contract de ucenicie.

2. Subvenția pentru încadrarea persoanelor cu handicap: firmele care în raport cu numărul de angajaţi şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană cu handicap, o sumă în cuantum de 2.250 lei, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni (art 80 alin(2) - L76/2002)

Această sumă de bani (subvenție) se acordă începând cu data încheierii convenției și va fi dedusă din contribuția pe care angajatorul este obligat să o vireze în contul bugetului asigurărilor pentru somaj. În cazul în care suma cuvenită este mai mare, diferența va fi achitată de către AJOFM prin virament în contul angajatorului. Convenția cu AJOFM se încheie după ce au fost încadrate în muncă persoanele. Suma lunară se acordă angajatorilor proporțional cu timpul efectiv lucrat de către persoanele astfel încadrate. Pentru perioada în care raporturile de muncă sunt suspendate, subvenția nu se acordă.