în crucea nopții un copil cade din pat în întunericul sufocant și torid pare un zornăit de oscioare în care triburi ascunse de ochii lumii ghicesc dacă anul va fi secetos câți băieți se vor naște sau cât de uscat e tutunul
două cireșe amare cad îndesate pe umăr o îmbrânceală mai prietenoasă și bărbătească ce-ți aduce aminte că dacă azi te-ai trezit faci parte din planul zilei de azi: ești prețios sigur că ești ai fost făcut pentru lucruri mai importante sigur că da motivaționalul de ieri e whitewash-ul de mâine
cu cât sunt oamenii mai departe cu atât pierderea lor e mai suportabilă ca niște destinații mai puțin cunoscute în care ai fi vrut să ajungi catedrala din Reykjavik sau insulele Diomede nu-i cine știe ce tragedie că n-ai reușit
când locuiești între ei pierderea lor îți ia mințile ca organismul dat peste cap la o schimbare bruscă de anotimpuri și-ți vine să zaci ghemuit în propria țeastă - o plajă mușcată vârtos de anzio annie zgomotul trupului pe podea