La baza muntelui Fuji există o pădure care ar da oricui fiori pe șira spinării. Numele nu ne zice mare lucru, dar am putea să o numim Pădurea Spânzuraților. Atmosfera pe care o emană și poveștile din jurul ei o fac demnă de orice film de groază. Probabil că faima ei are o oarecare legătură cu cadavrele care sunt împrăștiate ici-colo printre copăcei.
Pădurea Aokigahara a căpătat o reputație când vine vorba de sinucideri. Ba chiar am putea spune că e The Big Boss în această chestiune. De câte credeți că ar fi nevoie pentru căpătarea unui astfel de renume? 10? 20? 50??
Ei bine nu.
În ultimii 60 de ani pe cuprinsul ei și-au luat viețile peste 500 de oameni! Se presupune că trendul a pornit de la un roman al lui Seicho Matsumoto, numit Kuroi Jukai, unde doi iubiți se sinucid în această pădure. Poate spiritul de turmă și-a spus cuvântul, cert e că Aokigahara a devenit între timp cel de-al doilea loc preferat al sinucigașilor (primul e un pod din China, dar asta e altă poveste). În anul 1998, autoritățile s-au sesizat și au început misiuni de căutare. Au găsit 74 de cadavre. Recordul a fost doborât în 2002, când au găsit 78! Anul următor numărul a urcat la 100, după care guvernul a renunțat să mai publice date, în încercarea de a descuraja asocierea dintre pădure și sinucideri.
O aură întunecată înconjoară pădurea din timpuri mai străvechi. Pe timpul foametei din Japonia, oamenii își aduceau și lăsau aici rudele mai nesuferite pe care le considerau guri în plus de hrănit (ubasute). Aokigahara are o vegetație atât de densă, încât chiar și în miezul zilei nu e greu să găsești locuri perfect întunecate. Se zice că e bântuită de spiritele celor lăsați să moară.
Întâlnești la tot pasul afișe pe care scrie ”Gândește-te la familia ta!”, ”Viața e prețioasă!”, ”Mai gândește-te o dată!”, însă cu toate astea japonezii se încăpăţânează să moară de bună voie în Pădurea Spânzuraţilor.
Renumele grotesc a atras mulţi fotografi curioşi care au împărtăşit imaginile morbide cu oricine vrea să le vadă. Puteţi vedea câteva dintre ele aici.