Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a inițiat recent un denunț penal în legătură cu decesul a 535 de copii și tineri, dintre care 497 au fost minori, în perioada 1970-1997, la Căminul-spital Moreni-Ţuicani. Conform informațiilor disponibile, majoritatea acestor decese au fost cauzate de răspunsuri inadecvate la nevoile fundamentale, cum ar fi înfometarea și bronhopneumonia. Plângerea se concentrează pe acțiuni ce constituie tratamente neomenoase.
IICCMER susține că denunțul penal depus subliniază faptele de organizare a unui regim caracterizat prin tratamente inumane și degradante, aplicate minorilor internați în această instituție de stat. În perioada menționată, rata mortalității a atins frecvent cote alarmante, depășind 70% din numărul internaților, în special în anii 1985-1989. Conform datelor prezentate, peste jumătate dintre copiii transferați din centrele de plasament din Arad și Satu Mare au decedat în cadrul Căminului Moreni-Ţuicani.
Analizând datele, se observă că din cei 134 de copii transferați în perioada 1985-1989 de la leagăne, 75% au murit în primele luni de internare, majoritatea din cauza malnutriției grave și a lipsei de îngrijire medicală adecvată. Acest context pune într-o lumină extrem de îngrijorătoare regimul nefericit și criza umanitară prin care au trecut acești copii, care au fost privați de îngrijire și atenție esențială.
Ancheta IICCMER a facilitat identificarea responsabililor pentru aceste tratamente inumane. Important de menționat este faptul că situația s-a îmbunătățit semnificativ după anul 1990, când intervențiile umanității au început să aducă îmbunătățiri în condițiile de trai ale acestor copii. De exemplu, acțiunile umanității au fost întărite de implicarea unor organizații precum cea coordonată de Maica Tereza, care a reușit să salveze 63 de copii de la o soartă tragică.
Acest denunț penal reprezintă mai mult decât o simplă cerere de justiție; este o reafirmare a angajamentului societății românești de a nu uita și de a aduce în atenția publicului faptele din trecut, chiar și cele mai dureroase. Este o încercare de a răspunde nu doar pentru faptele comise, ci și pentru a asigura un astfel de comportament inuman să nu se mai repete în viitor.
În concluzie, demersurile IICCMER sunt esențiale pentru recunoașterea suferinței celor care au fost victimele acestor practici. Această inițiativă nu doar că propune o analiză riguroasă a faptelor, dar și o reflecție profundă asupra modului în care societatea trebuie să își asume trecutul său dureros și să lucreze pentru a asigura un viitor mai bun, caracterizat prin empatie, respect și dignitate pentru toate persoanele, în special pentru cei vulnerabili.