Credința face miracole. Crede în tine, în oameni, în Dumnezeu și
o mână ți se va întinde. Ajutorul vine întotdeauna atunci când nu
îți pierzi speranța. Îți mulțumesc că vizitezi acest blog. Să îmi
spui cum a fost această perioadă pentru tine. Eu am privit-o cu
optimism, urmat de o ușoară disperare. Mi-a luat ceva timp să mă
regăsesc. Nu mă pierdusem. Eram printre oameni cu aceleași temeri,
aceleași dorințe de bine, de albastru senin, de ziuă luminoasă.
Eram între ei, luptam alături. M-au atins cu căldura lor, cu
speranța din privire, cu unele glume care înseninau atmosfera
potrivnică dat fiind perioada dură traversată.
Artiștii pe care-i vedeam, toată omenirea, o solidaritate
fără precedent. Și ce eram eu, cine eram? Eram și sunt și eu o
parte importantă, un om între oameni, un om cu privirea căutând
infinitul sufletului, căutând resurse. Eram și sunt importantă
pentru familie, pentru prietenii noi și pentru cei cunoscuți
anterior, eram și sunt o bucată din inima lor, după cum și ei sunt
dintr-a mea.