Credința face miracole. Crede în tine, în oameni, în Dumnezeu și o mână ți se va întinde. Ajutorul vine întotdeauna atunci când nu îți pierzi speranța. Îți mulțumesc că vizitezi acest blog. Să îmi spui cum a fost această perioadă pentru tine. Eu am privit-o cu optimism, urmat de o ușoară disperare. Mi-a luat ceva timp să mă regăsesc. Nu mă pierdusem. Eram printre oameni cu aceleași temeri, aceleași dorințe de bine, de albastru senin, de ziuă luminoasă. Eram între ei, luptam alături. M-au atins cu căldura lor, cu speranța din privire, cu unele glume care înseninau atmosfera potrivnică dat fiind perioada dură traversată.
Artiștii pe care-i vedeam, toată omenirea, o solidaritate fără precedent. Și ce eram eu, cine eram? Eram și sunt și eu o parte importantă, un om între oameni, un om cu privirea căutând infinitul sufletului, căutând resurse. Eram și sunt importantă pentru familie, pentru prietenii noi și pentru cei