Arseni Tarkovski- Poezia Călăuzei

Iat’, al verii alin

Ca o boare s-a dus

Totu-mi merse din plin

Însă nu e de-ajuns.

Blânda soartă-mi zâmbea:

Drept în palmă mi-a pus

A norocului stea.

Însă nu e de-ajuns.

Viaţa-mi da cu prisos:

Rău şi bine mi-a pus

Spre a-mi fi de folos.

Însă nu e de-ajuns.

Sub aripă mă lua

Lozul vieţii, şi-ascuns

De urgii mă salva.

Însă nu e de-ajuns.

Frunzele-mi ocroti

Nici un ram n-a răpus

În lumina de zi.

Însă nu e de-ajuns. (1967)

(Elena Dulgheru, Tarkovski. Filmul ca rugăciune, Arca Învierii, 2004)