Și brusc deodată sunt într-o cameră neagră, etanșă Nimic altceva, doar cuvintele lui prin aer plutesc până când Se lipesc de corp ca lipitorile cu același scop precis De-a-mi bea sângele, visele. Viața încet, încet, se îngustează Și se face ea înșăși o stradă pietruită care duce predestinat În poveștile lui pline de livezi în […]