…. dar

Voiam sa raman in septembrie pe plaja pustie si palida, voiam sa ma-ncarc de cenusa cocorilor mei nestatornici si vantul greoi sa-mi adoarma in plete cu apa navoade; voiam sa-mi aprind intr-o noapte tigara mai alba ca luna, si-n jurul meu – nimeni, doar marea cu forta-i ascunsa si grava; voiam sa raman in septembrie, prezenta la trecerea timpului, cu-o mana in arbori, cu alta-n nisipul carunt – si sa lunec o data cu vara in toamna…

Dar mie imi sunt sorocite, pesemne, plecari mai dramatice. Mi-e dat sa ma smulg din privelisti cu sufletul nepregatit, cum dat mi-e sa plec din iubire cand inca mai am de iubit…

Nina Cassian – Voiam sa raman in septembrie…