Din seria Poveștilor de martie, prin care am adus în
prim-plan o parte dintre doamnele și domnișoarele Grupării de
Jandarmi Mobile Ploiești, nu putea lipsi Ana, mezina unității
noastre. Are 21 de ani, iar în colectivul de la Ploiești a fost
încadrată la sfârșitul anului
trecut.
Privește începutul cu
entuziasm, dar și cu emoție. Originară din Drăgășani, acolo unde
este una dintre școlile care pregătește subofițeri jandarmi, Ana a
crescut cu imaginea tinerilor îmbrăcați în uniformă, cu agitația
care se creează în oraș în perioada examenelor, a depunerilor de
jurământ și absolvirilor. I s-a inoculat ideea de a intra și ea în
acest sistem, de a învăța și a fi în slujba cetățeanului, de a fi
unul dintre „pionii“ care fac diferența între binele și răul unei
societăți.
Prima încercare a fost la Poliție, așa cum o sfătuiseră cei din jur, dar câteva sutimi au ținut-o sub linia celor admiși. A continuat pregătirea, iar în sesiunea următoare, cu numai două zile înainte de momentul înscrierii la concurs, tânăra Ana a decis să urmeze ceea ce i-a spus sufletul încă de la început: Școala de Jandarmi de la Drăgășani. Și a fost cu succes!
Odată cu terminarea studiilor, a venit și momentul să plece din orașul natal, alegând Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești! „Am optat pentru această unitate pentru că am știut, încă de când am ales acest drum, că trebuie să îmi demonstrez că pot face față tuturor provocărilor întâlnite în stradă. Greul îl întâmpinasem deja în școală când am aflat cam ce presupune viața de militar… Doar că nu trebuie să te dezarmezi, chiar dacă volumul teoretic și, mai ales, practic este foarte mare. Totul se învață. Experiența o capeți în timp, văzând, ascultând, «furând» de la cei mai buni. Mă bucur că am colegi care mă înțeleg și mă îndrumă ori de câte ori mă aflu în impas“, ne-a mărturisit tânăra jandarmeriță.
Latura preferată a acestui loc de muncă este originalitatea fiecărei zile. Mereu ceva nou, mereu alte trăiri care te fac să vii cu drag la serviciu pentru că o nouă provocare te așteaptă.
Pentru cele care vor să îmbrace haina militară, Ana are cuvinte de încurajare, dar și un sfat cât se poate de sincer: să țină cont că nu este o profesie pentru toată lumea. Îți trebuie dorința de a ajuta, cunoștințele de a face diferența între binele și răul social, curajul de a gestiona situații inedite, fie că sunt generate de factorul uman, de natură sau de boală, rezistență fizică și psihică, o familie care să-ți fie aproape și care să înțeagă că, odată ce-ai depus Jurământul de credință, ești militar înainte de toate.
Ana și le-a asumat pe toate. Este frumoasă, curajoasă, tenace, recunoscătoare părinților că au susținut-o să-și urmeze drumul, dar și colegilor de la care învață practic „abecedarul“ ordinii publice. Are doar 21 de ani și o carieră în față…
