Am o sete de păcate

De doruri, de-avânturi, de mare

O sete de lume, de povești despicate

Am o sete mare de soare

Au rămas drumuri neumblate

Cuvinte nerostite

Le voi lua la rând pe toate

Cumva ușor, să nu agit spirite

Au rămas în mine lupte,

Au rămas în mine oameni

Ce să mă fac cu atâtea gânduri corupte?

Când alături de mine nu defilează nimeni

Vreau să cuceresc, vreau să adulmec

Vreau să mă înrădăcinez

Vreau printr-un farmec

Să contez

Așa că o spun încet, nu o spun tare:

Asta sunt eu!

Când ma golesc de orice valoare

Corpul meu devine un muzeu