câteodată îți zici că-i destul
alteori te dai după lume
și spui că-i puțin
dar când rămâi singur
cu tine
și faci socoteala
ieși cam tot timpul pe minus
ca un mire stresat
că darul de nuntă
n-acoperă masa și dansul
atunci îți iei viața în cârcă
o oblojești
ca furnicile matabele
înțelegi că și moartea
e un suflet ca tine
ar spune nu
dar n-o lasă inima
când s-au obișnuit toți
să trăiască
pentru că li se cuvine