Astfel de lucruri mărunte de Claire Keegan

În cunoscuta și deja îndrăgita colecție Anansi a editurii Pandora M am dat peste un volum inedit, pe cât de concentrat, pe atât de bine primit în spațiul internațional. Mai degrabă un microroman sau poate chiar o nuvelă, volumul semnat de Claire Keegan a fost nominalizat la Booker Prize în 2022, la Dublin Literary Awards și a câștigat Orwell Prize for Political Fiction în 2022. Cât de reușită poate fi o poveste care se întinde pe doar 100 de pagini, astfel încât să atragă atenția criticii, dar și a publicului?

La prima vedere, povestea lui Claire Keegan nu e foarte generoasă narativ: Furlong, un mic negustor irlandez care transportă cărbuni (și aduce, mai mult decât metaforic, căldura în casele oamenilor) traversează un amestec de criză morală cu o criză a vârstei, în preajma sărbătorilor de iarnă, atunci când e surprins de o situație mai puțin obișnuită.

Dimensiunea politică a romanului (pentru care probabil că a fost recompensat cu Orwell Prize for Political Fiction) este legată de intersecția protagonistului cu Adăposturile Mama și copilul, respectiv spălătoriile Magdalene, instituții coordonate și finanțate de biserica catolică și statul irlandez pentru a sprijini femeile considerate corupte din punct de vedere moral (o umbrelă terminologică ce putea acoperi o varietate de comportamente și statuturi indezirabile: de la prostituate, mamele necăsătorite, orfane, femei cu tulburări psihice). Tributare concepțiilor de secol al XIX-lea în care corupția morală trebuia ferită, instituționalizată protejată de ochii dezaprobatori ai societății, asemenea instituții, chiar dacă ofereau adăpost și o oarecare previzibilitate existențială femeilor vulnerabile, au devenit și o sursă de mână de lucru neplătită facilă și un spațiu al abuzurilor. Așa cum ne amintea Ruth Goodman în splendida reconstrucție istorică, „Cum să trăiești ca un victorian”, lucrul într-o spălătorie în secolul al XIX-lea era o activitate aproape infernală și chinuitoare și realitatea nu s-a îmbunătățit foarte mult în acest sens nici în secolul următor. Dincolo de munca grea prestată în asemenea spații, vitregia destinului acestor femei se leagă și de lipsa de transparență a felului în care erau îngrijite (multe dintre ele murind de altfel, din cauza condițiilor mizere). Așa cum ne amintește chiar autoarea, ultimele asemenea instituțiii au fost închise de abia în anii ‘90 ai secolului al XX-lea.

Furlong e un bărbat care a plecat de jos, dintr-o situație socială dificilă, reușind să-și depășească oarecum condiția. Născut tocmai dintr-o mamă vulnerabilă, o tânără necăsătorită, slujnică în casa unor oameni bogați, dar luat sub protecție de această familie avută și inimoasă, protagonistul crește fără o figură paternă și totuși reușește să își dureze o mică afacere prosperă și să își întemeieze o familie. Furlong e un bărbat muncitor care intră în contact cu o mulțime de oameni, prin natura meseriei sale, de cărăuș de combustibil. Pare bine adaptat și integrat în comunitate. Și totuși, dincolo de ecourile unui dor pentru un părinte pe care nu l-a avut, Furlong pare să trăiască o anumită criză a vârstei de mijloc, în care începe să chestioneze, reflexiv, în intimitatea camionului cu care face livrări, sensul existenței sale. La ce bun tot ce a adunat? La ce bun toate aceste servicii neutre pe care le oferă?

Atmosfera aceasta de îndoială pare să se amplifice în momentul în care Furlong va întâlni una dintre ființele proscrise, parte a sistemului instituțional de protecție (sau abuz?) irlandez. Contactul nemijlocit cu o femeie speriată și chinuită, stăpânită și supravegheată de zelul principial al măicuțelor catolice îl va face pe Furlong să se raporteze și mai acut la fibra morală care leagă comunitatea în care trăiește. Tensiunea etapei de vârstă, amplificată cu o dilemă etică se joacă cu efect tocmai în preajma sărbătorii Crăciunului, un moment providențial în care generozitatea și ajutorul sunt virtuți cu atât mai privilegiate.

Pentru ca eleganța construcției să fie desăvârșită, observăm și că tocmai situația vulnerabilă a femeii întâlnite va trimite și un ecou în propria biografie a lui Furlong care înțelege că lanțul unor evenimente traumatice poate fi oprit nu atât prin speranță într-un spirit al comunității sau într-o intervenție divină, ci mai ales printr-o mână de ajutor întinsă, printr-o decizie responsabilă, nu facil de gestionat, dar totuși cu impact durabil pe termen lung, așa cum a fost cea a bogatei doamne Wilson în ceea ce o privește pe mama lui Furlong. Situația lui Furlong va fi complicată și de relativa dezaprobare și de conformismul exprimat de familia sa. Soția sa, într-o perspectivă oarecum justificată, e detașată de realitatea și miezul dureros moral pe care soțul său le dezvăluie în urma întâlnirii cu femeia năpăstuită. Soția lui Furlong acceptă pur și simplu daturile unei lumi, injuste cum ar fi, într-o poziție de comoditate sau mai degrabă de defensivă familială.

Va fi Furlong suficient de curajos să se ridice deasupra unui tabu comunitar și deasupra conformismului familial? Ce decizie va lua? Vă rămâne să descoperiți citind această micropoveste semnată de autoarea irlandeză.

Deși are doar 100 de pagini, „Astfel de lucruri mărunte” reușește să asambleze tensiune narativă, să stabilească oglinzi între biografiile personajelor, să monteze elemente de efect cu ajutorul contrastelor, dar și cu ajutorul unor repere de cadru, mai mult sau mai puțin metaforice și simbolice (negrul ciorilor și al cărbunelui, zăpada imaculată care se așterne peste oraș) și să livreze o poveste oarecum optimistă și critică în același timp în care ipocrizia instituționalizată poate fi sfidată sau salvată prin gestul autentic al unui impuls moral individual.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.