Toată agitația acestei rocade guvernamentale ne împiedică să vedem și cealaltă față a lucrurilor. Ne lăudăm cu modelul românesc de colaborare stînga -dreapta (în ciuda unor căcățișuri politice), dar nu vedem că România nu mai are opoziție.

Şi-au împărțit teritoriile și își fac mendrele pe regiuni. O înțelegere între două partide incompatibile ideologic dar unitare la învîrteli. S-au învîrtit ca o piatră de moară blocată pe scena politică. Sunt dirijate mai ușor din afară și nu mai mișcă nimic. Cîrîitul USR nu se aude, iar alianța PMP cu USR sună tot ca o glumă fără sonor. Cum poate AUR să joace rolul unei mari forțe de opoziție cînd, la audierile din Comisiile reunite, George Simion n-a izbutit să fie nici măcar vesel.

S-a străduit să-i pună lui Marcel Ciolacu două întrebări „încuietoare”:

-„Ce ramuri economice se vor de...