Avangardismul se manifesta, în perioada interbelică, sub forma unei radicalizari a modernismului, un modernism extrem. Denumirea derivă de la termenul militar avangardă, care
este „o mică trupă de şoc, o unitate de comando, de mare iniţiativă, curaj şi energie, care se strecoară spre liniile inamicului, înfruntând multe riscuri şi obstacole, pentru a deschide drum armatei în înaintare” [Adrian Marino].

Colecţia de documente din arhiva Siguranţei şi Poliţiei interbelice, dovedeşte că avangarda literară românească a fost un factor de disoluţie subversiv al statului de drept şi a a aşa zisei democraţii burgheze.

Sub pretextul avangardei literare, scriitorii de stânga contribuiau la deturnarea democraţiei româneşti interbelice şi erau pe statele de plată ale legaţiei sovietice şi agenţilor NKVD.

În proporţie de 90% avangardiştii români erau membrii în ilegalitate ai Partidului Comunist din România.

Ei aveau intense legături cu mişcarea suprarealistă a lui Andre Breton sau Louis Aragon, care arau agenţi de influeneţă literară ai…