Fragment:
În vilă era linişte, aşa cum mi‑aş fi dorit să fie şi în capul meu. Niciun zgomot – nici măcar o răsuflare greoaie sau o vorbă şoptită. O adevărată binecuvântare.
Paşnic.
Decorul era însă altă poveste.
Din punctul meu de observație, aflat în capul scării princi‑pale, primul etaj, deschis şi opulent, arăta de parcă prin uşile duble de bronz intrase un camion şi descărcase pe podea un transport de SpaghettiOs. Totul era împroşcat cu roşu şi mi‑zerie şi arăta de parcă o ba...