Data aparitiei 20.03.2017
Titlu original The Shadowed Sun
Colectia Nautilus
ISBN 978-606-758-894-1
Cod bara 9786067588941
Autor N.K. Jemisin
Traducator Monica Serban
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 520
Protectoratul Kisua e la putere si Gujaareh nu are parte de o
viata linistita. Orasul viselor, in care pe vremuri domnea pacea,
se confrunta cu violente si cosmaruri: o boala misterioasa face
ravagii in cetate, osandindu-i pe suferinzi sa tipe in somn.
Prizonieri ai viselor intunecate si ai unor personaje malefice,
abia asteapta sa se razvrateasca.
Isi pun speranta in doi proscrisi: prima femeie primita in
randul zeitelor viselor si un print exilat, care-si cere dreptul
dobandit prin nastere. Impreuna, trebuie sa tina piept ocupatiei
kisuatiene si sa dezvaluie sursa viselor ucigase pentru ca orasul
Gujaareh sa supravietuiasca.
„Cititorul nu poate pierde din vedere nimic, daca nu vrea
sa rateze firele complicate ale povestii. Soarele umbrit este o
continuare extraordinara a romanului Luna ucigasa.“ - SFF
World
Fragment:
Existau 256 de locuri unde cineva s-ar fi putut ascunde în
propria carne. Soldatul care-şi dădea sufletul sub mâinile lui
Hanani dispăruse iute, găsindu-şi adăpost undeva în adânc. Ea-i
scotocise inima, creierul şi măruntaiele, deşi sufletul poposea în
acele organe mult mai rar decât îşi închipuiau muritorii de rând.
Îi cercetase gura şi ochii, pe aceştia din urmă cu mare grijă.
Într-un târziu, în spatele unui lob al ficatului, îi descoperi urma
sufletului şi se luă după ea până când ajunse într-un vis cu ruine
adumbrite.
Mormane de pietriş se iveau sumbre dintre ceţurile
amurgului, construcţii sfărâmate, atât de masive, încât şi o
singură cărămidă ar fi depăşit în înălţime un om, forme atât de
stranii, încât nu le pricepea scopul. Un palat? Un templu?
Orişicum, ascundeau ceva. Sub tălpile sale, praful sclipea mai ceva
decât mica. Fiecare pas stârnea un milion de stele. Avu grijă să le
aşeze pe toate la loc în urma ei.
Pentru a-l găsi pe soldat, Hanani trebuia să se
obişnuiască, înainte de toate, cu împrejurimile. Nu-i venea greu
să-şi folosească voinţa pentru a pune ruinele în ordine. Pur şi
simplu se ghemuise ca să atingă pământul. Firişoare de ichor de
vise, de un galben-aprins, strălucitoare, se scurseră din vârful
degetelor ei şi plutiră pentru o clipă deasupra pământului, înainte
de a dispărea în el. După numai o clipă, praful se înălţă în aer
pentru a sigila piatra crăpată: vestitorul schimbării. Apoi
pământul se crăpă şi solul se zgudui, în timp ce cărămizile uriaşe
se îndreptară şi porniră să zboare spre cer, îmbinându- se zgomotos
pentru a da naştere coloanelor şi zidurilor. Pretutindeni în jurul
ei, dacă s-ar fi hotărât să privească, se contura un oraş
monstruos, profilându-se ameninţător pe cerul înclinat. Însă când
oraşul se termină cu totul, ea se ridică şi porni la drum fără a se
uita în jur. Avea lucruri mult mai însemnate de făcut.
– Durează mai mult decât ar trebui.
– Rana este pe vindecate.
– Nu ne ajută cu nimic dacă el moare.
– Nu va muri. Se află în grija ei. Priveşte.
După ce trecu de o arcadă din piatră, Hanani se opri şi se
răsuci pe călcâie ca s-o cerceteze. Arcada era cât un stat de om,
singurul lucru cu proporţii fireşti în peisajul de vis. Dincolo de
ea se întindeau aceleaşi umbre care învăluiau totul ca într-un
giulgiu… Nu.
Umbrele deveneau mai întunecate aici.
Furişându-se cu grijă, tot mai aproape, Hanani încercă să
treacă pe sub arcadă.
Umbrele o împinseră înapoi.
Îşi imagină iluminarea.
Umbrele se adânciră.
După ce chibzui o clipă, chemă în ajutor durerea, frica şi
furia, înconjurându-se cu ele. Încăpăţânarea umbrelor se topi, iar
sufletul soldatului îşi recunoscu perechea. Trecând pe sub arcadă,
Hanani se trezi într-o grădină interioară, dintr-acelea care ar fi
trebuit să răcorească inima oricărei case. Din nefericire, cea de
aici era moartă. Privi împrejur, ferindu-se de palmierii îndoiţi,
cu frunza despicată, şi de lacrima-lunii, ai cărei lujeri se
uscaseră şi se încruntă când văzu straturile de flori zdrobite.
Observă imediat ceva dincolo de ele: în inima grădinii, ghemuit şi
doborât de durere, zăcea soldatul.
Oprindu-se o clipă, Hanani îşi îndreptă din nou atenţia
spre tărâmul deşteptării.
– Dayu? Voi avea nevoie, curând, de mai multă fiere de
vise.
– Da, Hanani… Ăăă, adică Împărtăşitor-Învăţăcel.
Hanani reveni în grădina ascunsă din vis. Soldatul zăcea cu
genunchii la gură. Îşi cuprinsese umerii cu braţele, parcă pentru
a-şi mai alina suferinţa. Din pântecul spintecat i se revărsau
maţele. Nu zărea nimic dincolo de ele, afară de cordonul ombilical
perfid, care-i lega pe amândoi.
Moartea, glăsui aerul din jurul lui.
– Nu aici, petiţionarule, răspunse ea. Acesta-i tărâmul
umbrelor. Există locuri mai bune în care să-ţi dai
sufletul.
El nu se urni, tânjind iarăşi după moarte. Ea se împotrivi
din nou. Amintiri, îi oferi ea, pentru a-l ademeni.
Neliniştea răbufni în rotocoale reci, alb-violet, învăluind
locul şi dând naştere unei noi siluete. Un alt bărbat, mai bătrân,
cu o barbă ca a celor cu sânge nordic. Purta haine de soldat, dar
se vedea clar că avea un rang mai înalt decât al soldatului lui
Hanani. Să fi fost neam cu el? Poate un maestru? Un iubit? Oricum,
cineva drag, nu încăpea îndoială.
– S-a dus, şopti soldatul. S-a dus fără mine.
– Fie ca Ea să-l odihnească în pacea Ei pe veci, rosti
Hanani.
Întinzându-şi mâinile de-o parte şi de alta, îşi plimbă
uşurel degetele prin inelul de ceaţă. În urma atingerii, fire
roşu-aprins, delicate, se amestecau şi fremătau, născând aburi
albi.
– Dar ce face, foloseşte şi mai multă fiere de vise? Curând
o să rămână fără ea.
– Atunci îi vom mai da. Ticăloşii din deşert aproape că
l-au tăiat în două, la ce te aşteptai?
Soldatul lui Hanani gemu şi se încovoie şi mai tare, în
timp ce firele roşii izvorau din pereţi şi piereau absorbite de
pielea lui. Brusc, ceţurile pâlpâiră, năluca soldatului bărbos
topindu-se precum umbrele. Se iviră alte privelişti în loc,
pătrunzând unele într- altele şi pălind cu fiecare răsuflare. O
cornişă însingurată pe un zid. Un antrenament cu spada. Un pat de
cazarmă. O barjă pe râu.
Hanani îndemnă amintirile să continue, strecurând sugestii
tainice şi dirijându-le astfel pe alte căi. Cei dragi. Viaţa.
Scenele se schimbară pentru a-i cuprinde pe soldatul bărbos, dar şi
pe alţii, desigur, camarazii petiţionarului sau cei din aceeaşi
castă. Râdeau, vorbeau şi-şi vedeau de treburile lor zilnice. În
vreme ce fantasmele curgeau lent una după alta, Hanani se întinse
şi-şi vârî cu grijă mâna în rana care îl mistuia lacom pe bărbat.
Prima atingere îi pricinui o durere năucitoare în tot braţul, ca o
lovitură rece, îngrozitor de rece! Icni şi se luptă cu nevoia de a
ţipa, iar degetele îi înţepeniră, îi îngheţară, apoi îi
crăpară…
Nu. Rosti silabele numelui ei de suflet în minte şi un val
limpede trecu peste ea. Un semn că totul era doar un vis, iar ea,
stăpâna lui. Această durere nu-i a mea. Când îşi trase mâna înapoi,
o văzu nevătămată.
Însă bărbatul nu se simţea mai bine, suferinţa îl înghiţea
puţin câte puţin. Se concentră din nou asupra imaginilor şi zări o
tavernă. Petiţionarul nu se afla acolo, deşi cel îndrăgit şi mort
şi alţi camarazi se zăreau înăuntru, hohotind şi îngânând un cântec
desfrânat. O nălucă periculoasă, intui ea pe neaşteptate.
Petiţionarul fusese rănit în timpul unui atac, iar bărbatul drag
lui, ucis. Habar nu avea dacă şi restul camarazilor căzuseră pradă
morţii. Dacă da, atunci ceea ce încerca să facă nu i-ar fi putut
decât înteţi pofta de moarte.
Nu avea încotro. Trebuia să încerce.
Cartea Intai:
Data aparitiei 21.05.2015
Titlu original The Killing Moon
Colectia Nautilus
ISBN 978-606-758-178-2
Cod bara 9786067581782
Autor N.K. Jemisin
Traducator Silviu Genescu
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 400
Prima parte din seria VISE INTUNECATE
« Straluceste prin personajele ei remarcabile si proza
fara cusur. » Publishers Weekly
Roman nominalizat la premiile Nebula si World Fantasy
Award.
Orasul ardea sub lumina Lunii Visatoare.
In stravechea cetate Gujaareh, pacea este legea suprema.
Strajerii care mentin linistea statutului, colectorii, se misca
nevazuti pe acoperisurile cetatii, invaluiti de umbrele strazilor
prafuite ale orasului. Preoti ai Zeitei Viselor, datoria lor este
sa culeaga magia mintilor adormite si sa o foloseasca mai departe
pentru vindecare, alinare… si pentru uciderea celor crezuti
corupti.
Dar atunci cand o conspiratie ia nastere chiar in marele
templu din Gujaareh, Ehiru, cel mai faimos dintre colectorii
orasului, trebuie sa isi reconsidere intreaga viata si misiune.
Cineva, sau ceva, ucide visatorii in numele Zeitei, pandindu-si
prada pe aleile orasului dar si in taramul viselor. Ehiru ajunge sa
o protejeze chiar pe femeia a carei viata trebuia sa o ia – altfel
intregul oras va fi devorat de razoi si de puterea magiei
interzise.
Povestea, ce se petrece intr-o lume inspirata de Africa si
de Orientul Mijlociu, straluceste prin personajele ei remarcabile
si proza fara cusur. Fanii lui Jemisin dar si cititorii lui China
Miéville, Daniel Abraham si Mike Resnick vor fi cuceriti de atentia
autoarei pentru detalii si bucuria de a spune povesti ce se
regaseste in acest roman. – Publishers Weekly
“O lume construita atat de minunat incat citorul poate
simti mirosul condimentelor, pe cand povestea si personajele sunt
atat de bine integrate in universul construit de autoare, incat nu
le poti imagina luand nastere in oricare alta lume. Jemisin ne
dovedeste inca o data ca este unul dintre autorii importanti de pe
scena science fiction si fantasy la nivel mondial. » Kate
Elliott
Despre autor:
N.K. Jemisin s-a nascut in 1972 in Iowa City, dar a crescut in
Mobile, Alabama, si in New York, unde locuieste si acum. Este
licentiata in psihologie a Tulane University si in prezenta isi
câstiga existenta din consiliere psihologica la New York. A
participat la câteva ateliere de scriere creativa si a publicat
romane care s-au bucurat de succes, cât si proza scurta.
Considerata una dintre cele mai puternice voci ale literaturii
speculative din ultimii ani, autoarea figureaza in mai multe
antologii si volume colective. A debutat in 2010 cu romanul The
Hundred Thousand Kingdoms, primul din seria Inheritance,
nominalizat la Premiile Nebula, Hugo si World Fantasy Award. In
aceeasi serie au aparut The Broken Kingdoms (2010) si The Kingdom
of Gods (2011). Povestirile sale au fost publicate in diverse volum
collective si nominalizate la premii prestigioase. In 2015 este
programat sa apara romanul The Fifth Season, primul volum dintr-o
trilogie.
