În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set
de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la
coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.
Mirabella stapânește cele patru elemente, e capabilă să
stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind
din degete.
Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai
ucigătoare veninuri fară să simtă aproape nimic.
Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea
harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să
îmblânzească cel mai aprig dintre lei.
Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de
originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e
doar un joc în care cineva câștigă sau pierde… e o luptă pe viață
și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece
ani, bătălia începe.
ULTIMA REGINĂ RAMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.
Fragment:
După ce și‑a făcut
intrarea, muzica a început să răsune din nou, iar conversațiile au
fost reluate. Toxicii îmbrăcați la patru ace vin spre ea în valuri
și pleacă la fel de repede. Sunt așa de mulți, vin și fac
plecăciuni politicoase, spun ceva amabil, rostesc o mulțime de
nume, dar singurul care contează e Arron. După câteva minute, o
cuprinde neliniștea. Dintr‑odată i se
pare că ro‑chia începe
s‑o strângă și că în cameră este foarte
cald. O caută din ochi pe Natalia, dar nu o vede
nicăieri.
— Vă simțiți bine, regină
Katharine?
Katharine clipește nedumerită,
uitându‑se la femeia din fața ei.
Nu‑și mai amintește despre ce
vorbea.
— Da, spune ea. Desigur.
— Ei, ce credeți? Serbările surorilor dumneavoastră
ar putea fi la fel de strălucitoare ca aceasta?
— Evident că nu! spune Katharine. Naturaliștii
probabil că își frig acum pești pe băț.
Toxicii râd.
— Iar Mirabella… Mirabella…
— Aleargă cu picioarele goale prin bălțile lăsate de
ploaie. Katharine se întoarce. Un tânăr frumos, cu ochi albaștri și
părul blond‑argintiu al Nataliei, îi
zâmbește. Îi întinde mâna. — În fond, ce altceva fac elementalii?
întreabă el. Regina
mea. Dansați?
Katharine acceptă s‑o
conducă pe ringul de dans și se lasă trasă spre el. Pe reverul lui
stâng este prins un splendid scor‑pion
ucigaș, albastru cu verde. Încă nu e mort de tot.
Picioarelei se mișcă încetișor, o bijuterie de o
frumusețe grotescă. Ka‑tharine se
îndepărtează ușor. Veninul scorpionilor ucigași este oribil. A fost
înțepată și vindecată până acum de șapte ori, dar tot nu rezistă
prea mult la efectul înțepăturii.
— M‑ai salvat, îi spune
ea. Dacă mai trebuia să stau să caut ce
să‑i spun, cred că o luam la
fugă.
Zâmbetul lui este într‑atât
de atent, încât o face să roșească. Se învârt împreună în ritmul
muzicii și ea îi studiază trăsătu‑rile
ferme.
— Cum te cheamă? îl întreabă. În mod sigur ești un
Arron. Ai trăsăturile lor. Și părul. Sau poate ți
l‑ai vopsit special.
— Poftim? râde el. Adică, așa cum fac servitorii?
Of, mătușa Natalia și grija ei pentru aparențe!
— Mătușa Natalia? Deci ești un
Arron.
— Sunt, spune el. Numele meu este Pietyr Renard.
Mama mea a fost Paulina Renard. Tatăl meu este fratele Nataliei,
Chris‑tophe. O atrage
într‑o piruetă. Dansezi foarte bine, îi
spune.
Mâinile îi alunecă pe spatele ei, iar Katharine se
încordează când ajung în dreptul umerilor, unde ar putea să simtă
aspri‑mea pielii, cauzată de vechile
otrăviri.
— E de mirare, spune ea, având în vedere greutatea
acestei ro‑chii. Am senzația că o
să‑mi țâșnească sângele pe la
încheieturi.
— Ei, nu trebuie să permiți asta. Se spune că cele
mai pu‑ternice regine toxice au sânge
otrăvit. Nu mi‑ar plăcea să sară pe tine
vulturii ăștia, în dorința de a‑l
gusta.
Sânge otrăvit. Ce dezamăgiți ar fi dacă
l‑ar gusta pe al ei! — Vulturi? exclamă
ea. Nu cumva mulți dintre acești oa‑
meni fac parte din familia ta? — Ba chiar
așa.
Katharine râde și se oprește numai când se apropie
prea mult cu fața de scorpionul ucigaș. Pietyr este înalt, mai
înalt decât ea aproape cu un cap. Ar putea foarte bine
să danseze privind scor‑pionul drept în
ochi.
— Ai un râs foarte plăcut, spune Pietyr. Dar mi se
pare ciu‑dat. Mă așteptam să fii
neliniștită.
— Sunt neliniștită, spune ea.
Gave…
— Nu în legătură cu Gave. În legătură cu anul
acesta. Cu Revelarea de la Festivalul Beltane. Cu începutul tuturor
lucrurilor.
— Începutul tuturor lucrurilor, repetă ea
încet.
De multe ori Natalia îi spusese să ia lucrurile exact
așa cum vin. Să nu se lase copleșită. Până acum nu fusese prea
greu. Pe de altă parte, Natalia reușește întotdeauna să facă să
pară simple toate lucrurile.
— O să fac față, așa cum trebuie, spune ea, iar
Pietyr chicotește.
— E atâta groază în vocea ta. Sper că o să ai mai
mult entuziasm când îți vei cunoaște curtezanii.
— Asta nu contează. Indiferent ce
rege‑consort voi alege, acela mă va iubi
când voi fi regină.
— Nu ai prefera să te iubească dinainte? o întreabă
el. Eu aș fi zis că toată lumea vrea asta – să fie iubit pentru
propria persoană, nu pentru rang.
Precomandă cu 40% reducere:
