1. vaccinarea copiilor cu vaccinuri aflate în faza de testare poate îndeplini elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 197 Cp – Articolul 197 Relele tratamente aplicate minorului:
”PUNEREA ÎN PRIMEJDIE GRAVĂ, PRIN măsuri sau TRATAMENTE DE ORICE FEL, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, DE CĂTRE PĂRINȚI SAU DE ORICE PERSOANĂ ÎN GRIJA CĂREIA SE AFLĂ MINORUL, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”
(autoritățile instigatori si părinții autori)?
2. Dacă moare copilul după vaccinare pot fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa?
Circumstanțele cauzei: în prezent vaccinurile se află în faza de testare faza 3/3.
Efectele adverse sunt mai mult sau mai puțin cunoscute.
Autoritățile fac o campanie agresivă pro vaccinare, fără a prezenta detaliat și care sunt efectele adverse, prezentând numai statistic niște numele si fără să intre în detalii.
Există destule decese survenite după vaccinare la adulți. În România, conform datelor prezentate pe site-ul INSP sunt 531 decese (445 după doza 1 și 86 după doza a doua).
Menționează totodată INSP că niciunul din decese nu s-a datorat vaccinării. Cu toate că eu nu am auzit sa i se fi făcut autopsie vreunuia dintre puținele persoane decedate după vaccinare despre care am auzit eu.
De unde siguranța că decesul nu s-a datorat vaccinării, nu știu.
(In fine, nu știu daca a formulat vreo plângere penală
vreun membru al familiei decedatului in sensul asta).
Documentul oficial, aici:
https://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-cazuri-confirmate-covid19/2466-situatie-persoane-confirmate-dupa-vaccinare-24-05-2021/file
În postarea anterioară am arătat că am găsit 8 cazuri de copii sub 18 ani decedați în SUA după vaccinare.
In condițiile in care daca e găsit cineva mort in casa, se deschide dosar penal pentru ucidere din culpa si se fac cercetări penale pentru a se afla care este cauza decesului, dacă un copil decedează se deschide dosar penal pentru a se stabili care este cauza decesului, dacă un copil are semne de lovituri pe corp se deschide dosar penal să se cerceteze dacă a fost subiectul infracțiunii de rele tratamente, eu mă întreb pe fondul a ceea ce se întâmplă in prezent:
1. dacă unui copil ii este afectata sănătatea după vaccinare, nu răspunde nimeni de nimic?
2. dacă un copil decedează după vaccinare, in condițiile in care nu era bolnav, nu răspunde nimeni de nimic?
Am văzut că dacă ia un funcționar public mită de 500 lei e jale mare, la pușcărie cu el.
Dar, dacă moare un copil în urma vaccinării care se prezintă ca fiind leacul nemuririi, chiar nu răspunde nimeni?
Viața a ajuns să nu mai aibă importanță?
Văd în codul penal că dacă ucizi pe cineva la cererea sa sau daca il determini sau ii înlesnești sinuciderea săvârșești niște infracțiuni cu pedepse destul de mari (art. 190, art. 191 c.p.).
Dar dacă recomanzi insistent unei persoane să se vaccineze ea sau sa își vaccineze copii, spunându-i ca e totul sigur, chiar nu ai nicio problemă?
Dacă moare, ghinion?
Așa că aștept comentarii de la specialiștii in drept penal.
Pentru ca s-a anuntat un maraton de vaccinare a copiilor pentru perioada 31 mai – 1 iunie, am cautat pe site-ul oficial din USA daca au existat decese ale copiilor după vaccinare: https://wonder.cdc.gov/vaers.html (I agree si VIERS data search). Eu am gasit 8 decese (poate or mai fi si altele si nu stiu eu sa caut).
Așa că întreb eu atât autoritățile care zic că le fac copiilor cadou de 1 iunie, cât și părinții care vor să își vaccineze copii:
Și dacă mor după vaccinare, cine îi mai învie?
Probabilitatea unui deces pentru un copil sănătos voi o considerați cadou?
Sunteți în toate mințile când vă asumați asemenea riscuri?
Alte efecte adverse nu am mai căutat, căutați-le singuri.
Adenda: Aici găsiți normele privind publicitatea medicamentelor (pentru a înțelege de ce tind eu sa cred ca reprezentanții autorităților publice au o mare răspundere):
Unde este Agentia Nationala a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale in perioada aceasta? Dar CNA ul?
Cum rămâne cu informarea corectă și completă privind publicitatea medicamentelor si interdictiile din lege? Dar cu publicitatea inselatoare?
Ordin MS 194/2015 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/166268
Norme pentru evaluarea și avizarea publicității la medicamentele
de uz uman
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/223977
Articolul 62
ANMDMR este autoritatea competentă pentru evaluarea și
monitorizarea tuturor formelor de publicitate a medicamentelor,
după cum urmează:
a) avizează toate materialele publicitare destinate publicului
larg, care promovează medicamentele care se pot elibera fără
prescripție medicală.
Articolul 69
(1) Pentru asigurarea practicării unei publicități veridice,
corecte, fără exagerări, pentru medicamentele de uz uman puse pe
piață în România, în acord cu prevederile prezentelor norme, ANMDMR
efectuează inspecții și verifică respectarea prevederilor privind
publicitatea: ….
Articolul 71
ANMDMR înregistrează toate sesizările primite, iar dacă în urma
evaluării constată că au fost încălcate dispozițiile legale cu
privire la publicitatea medicamentelor ia măsurile necesare pentru
respectarea legii.
Articolul 22
Este interzisă promovarea unui medicament înainte de acordarea APP,
precum și promovarea unui medicament în afara indicațiilor
terapeutice aprobate.
Articolul 43
(1) Orice formă de publicitate destinată publicului larg trebuie să
fie concepută astfel încât să reiasă în mod evident caracterul
publicitar al mesajului și produsul să poată fi clar identificat ca
medicament.
(2) Orice formă de publicitate destinată publicului larg trebuie să
includă cel puțin următoarele informații:
a) denumirea medicamentului, precum și denumirea comună
internațională, în cazul în care medicamentul conține o singură
substanță activă;
b) informațiile necesare pentru utilizarea corectă a medicamentului
(indicația/indicațiile terapeutică/terapeutice, doza recomandată în
concordanță cu indicația/indicațiile terapeutică/terapeutice la
care se face referire);
c) o invitație explicită și lizibilă de a citi cu atenție
instrucțiunile din prospect sau de pe ambalajul exterior, formulată
în conformitate cu prevederile în vigoare;
d) materialele de tip „reminder” trebuie să includă denumirea
medicamentului și invitația de a citi instrucțiunile din prospect
sau de pe ambalajul exterior, după caz.
(3) Orice formă de publicitate destinată publicului larg se supune
avizării ANMDMR care eliberează o viză valabilă pentru o perioadă
de 6 luni sau 1 an, în funcție de cererea solicitantului.
(4) Orice formă de publicitate destinată publicului larg avizată de ANMDMR trebuie să prezinte inscripționat numărul vizei și data acordării acesteia.
(5) Nu este necesară modificarea inscripționării numărului vizei
ulterior primirii acceptului de prelungire a acesteia, excepție
făcând spoturile tv și materialele autorizate pentru canal de
comunicare online.
(6) Fac excepție de la obligativitatea inscripționării numărului
vizei materialele publicitare mici, de tipul etichetă raft,
wobbler.
(7) Este interzisă utilizarea în materialele publicitare de
informații care:
a) să dea impresia că o consultație, intervenție medicală sau
chirurgicală nu este necesară, în special prin oferirea unor
sugestii de diagnostic sau de tratament la distanță;
b) să sugereze că efectul tratamentului cu medicamentul respectiv
este garantat sau nu produce reacții adverse;
c) să sugereze că efectul este mai bun ori echivalent cu cel al
altui tratament sau al altei substanțe active, dacă nu există o
susținere științifică pentru această afirmație;
d) să sugereze că starea de sănătate a pacientului nu poate fi
îmbunătățită decât prin utilizarea medicamentului respectiv;
e) să sugereze că starea de sănătate a pacientului poate fi
afectată dacă nu se utilizează medicamentul respectiv, cu excepția
campaniilor de vaccinare;
f) să se adreseze exclusiv sau în special copiilor;
g) să facă referire la o recomandare a oamenilor de știință,
profesioniștilor din domeniul sănătății sau a unor persoane care nu
fac parte din aceste categorii, dar a căror celebritate poate
încuraja consumul de medicamente;
h) să sugereze că medicamentul este un aliment, produs cosmetic sau
alt produs de consum;
i) să sugereze că siguranța sau eficacitatea medicamentului este
datorată faptului că acesta este natural;
j) să poată constitui, printr-o descriere sau reprezentare
detaliată a unui caz, un îndemn la o autodiagnosticare eronată;
k) să ofere, în termeni inadecvați sau înșelători, asigurări
privind vindecarea;
l) să folosească, într-un mod inadecvat, alarmant sau înșelător,
reprezentări vizuale ale schimbărilor cauzate de boli sau leziuni,
ori de acțiuni ale medicamentelor asupra organismului uman sau a
unei părți a acestuia;
m) să menționeze, în fals, că pentru un anumit produs există o APP
în vigoare;
n) să exprime violența (chiar stilizat);
o) să folosească diminutive sau alte cuvinte (exprimări) menite să
declanșeze un răspuns emoțional din partea utilizatorilor;
p) să reprezinte mesaje, imagini din campanii ale altor tipuri de
produse (cosmetice, suplimente alimentare, dispozitive medicale
etc.).
Articolul 44
Sunt interzise afirmațiile care sugerează că produsul este cel mai
eficace sau mai eficient decât altele, deoarece pot induce în
eroare utilizatorii în ceea ce privește beneficiile terapeutice ale
medicamentului, în comparație cu cele asociate altor medicamente
din aceeași categorie.
Articolul 46
Materialele publicitare nu trebuie să sugereze că medicamentul nu
are nicio reacție adversă dacă acestea nu rezultă din RCP.
Articolul 52
(1) Publicitatea medicamentelor difuzată în cadrul programelor de
radiodifuziune și televiziune, transmise pe cale radioelectrică sau
prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se
supune prevederilor legale referitoare la publicitatea în domeniul
audiovizualului.
(2) Prin publicitate audiovizuală pentru medicamente și tratamente
medicale se înțelege orice formă de promovare, efectuată în cadrul
serviciilor de programe, destinată stimulării distribuirii,
vânzării sau utilizării acestora.
(3) Publicitatea pentru medicamente în domeniul audiovizual este
permisă numai în cazul medicamentelor care se pot elibera fără
prescripție medicală.
(4) Publicitatea pentru medicamente din domeniul audiovizual
trebuie să încurajeze folosirea rațională a acestora, să le
prezinte în mod obiectiv, fără a le exagera calitățile
terapeutice.
(5) Promovarea medicamentelor în serviciile de programe
audiovizuale trebuie să includă în mod obligatoriu:
a) denumirea medicamentului;
b) denumirea comună, dacă medicamentul conține un singur ingredient
activ;
c) indicația terapeutică sau o formulare din care să rezulte
indicația terapeutică;
d) o invitație expresă, lizibilă, de a citi cu atenție
instrucțiunile din prospect sau de pe ambalaj, formulată în
conformitate cu prevederile în vigoare;
e) avertizarea sonoră „Acesta este un medicament. Citiți cu atenție
prospectul.”;
f) numărul vizei și data eliberării acesteia, inscripționate la
sfârșitul spotului, cu obligația reactualizării datei după fiecare
reînnoire a vizei.
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5) lit. d) și e)
publicitatea pentru medicamente difuzată într-o formă prescurtată
(reminder) trebuie să includă o avertizare scrisă prescurtată.
(7) Avertizările prevăzute la alin. (5) lit. d), e) și la alin. (6)
trebuie să se difuzeze în următoarele condiții:
a) în cazul spotului principal, avertizarea se prezintă la
sfârșitul spotului publicitar, vizual, un timp suficient pentru a
se asigura o percepție clară;
b) în cazul reminderului, avertizarea se prezintă pe parcursul
întregii difuzări a spotului publicitar, vizual, în condiții care
să asigure o percepție clară a mesajului;
c) avertizarea sonoră se prezintă la sfârșitul spotului, în
condiții care să asigure înțelegerea deplină a mesajului.
( Este interzisă difuzarea de materiale publicitare pentru
medicamente sau tratamente prezentate sau recomandate de
profesioniști în domeniul sănătății, organizații academice,
științifice, fundații, de personalități ale vieții publice,
culturale, științifice, sportive sau de alte persoane care,
datorită celebrității lor, pot încuraja consumul acestor
medicamente sau folosirea tratamentelor respective.
(9) Este interzisă difuzarea de materiale publicitare și
teleshopping care înfățișează profesioniști din domeniul sănătății
care recomandă sau avizează medical medicamente.
(10) Este interzisă difuzarea de materiale publicitare pentru
medicamente în emisiuni pentru copii sau în pauzele publicitare
care preced ori urmează unor astfel de emisiuni.
(11) Este interzisă sponsorizarea programelor sau emisiunilor
destinate copiilor de către producătorii și distribuitorii de
medicamente.
(12) Este interzisă difuzarea de materiale publicitare pentru
medicamente în care se sugerează că este necesar ca oricine să își
suplimenteze dieta cu vitamine și minerale sau că astfel de
medicamente pot să îmbunătățească funcții fizice ori mentale, care
în mod normal sunt bune.
(13) Publicitatea pentru orice fel de medicament sau tratament
pentru slăbit ori pentru menținerea greutății corporale trebuie să
respecte următoarele condiții:
a) să nu se adreseze persoanelor sub 18 ani și să avertizeze
publicul asupra acestui aspect printr-un insert scris și/sau
sonor;
b) să nu fie difuzată în emisiunile pentru copii sau în pauzele
publicitare care preced ori urmează unor astfel de emisiuni;
c) să nu includă exemple de cazuri în care se vorbește despre sau
apar persoane care ar fi fost obeze înainte de a utiliza produsele
sau tratamentul căruia i se face publicitate;
d) să nu sugereze sau să afirme că a fi subponderal este adecvat
sau de dorit.
(14) Designul și prezentarea publicității trebuie să permită ca
aceasta să fie clar și ușor de înțeles, cu transpunerea, pe
înțelesul pacienților/consumatorilor finali, a indicațiilor din RCP
în materialele publicitare.
Articolul 68
Persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim în
interzicerea oricărei forme de publicitate a medicamentelor care
contravine prevederilor legale în vigoare pot sesiza ANMDMR în
acest sens, care va răspunde sesizărilor în termen de 30 de
zile.
P.P.S. Au uitat cumva reprezentatii autoritatilor publice ca legea nu trebuie respectata numai de cetateni.
Reprezentantii autoritatilor publice trebuie sa fie primii care respectă dispozitiile legii, dacă tot le cer cetățenilor să respecte legea.
Mai mult, Constituția României prevede:
– art 1 alin (5) ”În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”
– art. 16 ”(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”
