Balak, care se astepta ca profetul sa profereze un blestem si nu sa binecuvanteze inamicul, era foarte suparat de ceea ce auzise. Cu toate acestea, s-a dus cu prezicatorul mai departe, la al doilea loc de sacrificiu, Muntele Pisgah, de unde se vedea toata tabara Israelului. Spre iritarea lui Balak, Balaam a vorbit din nou in favoarea israelienilor, de asta data laudandu-i chiar si mai mult. El a comparat puterea lor cu aceea a unui leu, spunand: „Aveti grija, acest popor se va ridica precum o leoaica si ca un leu se va inalta; nu va sta culcat cat timp mananca prada si bea sangele jertfei”. Auzind aceasta a doua prevestire, Balak s-a rugat de profet sa nu mai spuna nimic. Dar Balaam a zis ca trebuie sa-si indeplineasca promisiunea. Cei doi s-au dus apoi pe Muntele Peor, care era orientat tot catre tabara israelienilor si acolo Balaam si-a rostit cea de-a treia prezicere, care se referea la fertilitatea perpetua a solului Israelului. In acest moment, Balak a fost cuprins de furie si a incercat sa-l alunge pe prezicator, dar s-a simtit de-a dreptul zdrobit cand Balaam i-a impartasit ultima si cea mai cumplita dintre profetiile sale. In aceasta vorbea despre ridicarea israelienilor si despre victoria lor iminenta asupra Moabului si a popoarelor invecinate, edomitii si chenitii. Zguduit de ceea ce auzise, Balak i-a permis profetului sa se intoarca la el acasa, unde, la varsta de 33 de ani, a fost ucis cu pietre, ars de viu, strangulat si decapitat pentru numeroasele lui fapte reprobabile. Tinand seama de cele auzite, Balak a pus capat agresiunii impotriva Israelului. Cu toate acestea, profetia lui Balaam s-a adeverit mai tarziu, caci Moabul a cazut in mainile imparatului David al Israelului. Nu numai ca prezicerile lui Balaam au fost in intregime exacte, dar calitatile lui remarcabile au exercitat o influenta decisiva asupra actiunilor unuia dintre cei mai puternici conducatori ai lumii.